Un loc compromis. Un bărbat cu dorințe fierbinți. Un necunoscut dispus să ofere. Un film ca un cub de gheață într-un pahar cu whiskey. L’inconnu du lac
Franck vizitează lacul în fiecare zi. Acest loc, atît de frumos și de calm este, pentru el, o obsesie. De multe ori, se așază gol lîngă apă, direct pe pietre și așteaptă. Așteaptă să vadă o pereche de ochi care îl privesc insistent, apoi se ridică tacticos și pleacă să consume prada departe de celelalte fiare. Pe nesimțite, însă, se va lăsa încurcat într-un amor care îl va transforma din vînător în vînat.
Să fie oare prea mult dacă îl numesc o capodoperă? Poate că da, dar nu mă pot abține avînd în vedere că un personaj îmi amintește atît de tare de A ma soeur. Henri este o ființă imperfectă printre ființe perfecte, la fel cum Anais este în filmului lui Breillat o oglindire urîtă a surorii sale. Cu un aspect neîngrijit, un abdomen umflat și o piele lăsată, preferatul meu este un diamant neșlefuit. De cînd s-a despărțit de iubita lui, Henri vine pe malul lacului, se retrage sub copaci, se așază și stă. Nu stă la pîndă așa cum fac ceilalți bărbați, ci doar stă și privește în larg. Nu vine nimeni să îl deranjeze sau să îl invite în pădure, nici nu îl alungă nimeni dar nici nu îl primește în mreje vreun tînăr chipeș. Doar Franck se apropie de el, strînind gelozia amantului său pasager, o gelozie care va cutremura apele lacului. Și care îi va aduce lui împlinirea unei dorințe ascunse, care i se prelinge prin pori: moartea.
Frumusețea filmului constă în lunga așteptare, ca un preludiu lungit într-un mod plăcut, presărat cu surprize incitante. Încă de la început, din cadrul de deschidere, simțim că trebuie să se întîmple ceva, iar ceea ce se întîmplă în final este un orgasm multiplu, neașteptat și dur. Sentimentul pe care ni-l dă tot parcursul lent al filmului este unul de firesc, de natural, de parcă am fi prezenți acolo, ne-am coace sub soarele puternic, ne-am furișa pe sub crengi și am căuta cu ochii un loc cît de cît ferit, în care să ne consumăm rapid nevoile. Puși în pielea personajelor simțim imediat că apariția necunoscutului, întruchipat aici de un bărbat frumos și mîndru, deranjează paradisul erotic. Iar ilustrarea demonului, a acestui intrus, se face într-un mod surprinzător de bine ales. Dacă pe Henri și pe Franck îi cunoaștem în lumină puternică și îi putem descrie cu ușurință din primele cadre, cu Michel situația stă altfel. Îl vedem mereu în umbră sau tolănit ostentativ, în colțuri ferite, retras, sau prea în față, prea aproape de apă, gata să fugă, ca și cum ar fi mereu vinovat de ceva.
Pe scurt, un musai de văzut. Pe ceva mai lung, un film incomod, aproape de soft-porn, cu o lungime care poate deveni incomodă pentru cei care nu se lasă furați de peisajele nude. Dar cu siguranță un film notabil, de o cruzime fascinantă, care se poate topi cu plăcere pe papilele gustative cinefile.
Name: L’inconnu du lac
Year: 2013
Director: Alain Guiraudie
Actors: Pierre Deladonchamps, Christophe Paou, Patrick d’Assumçao
Awards: Cannes Film Festival – Queer Palm, Un Certain Regard – Directing Prize
Cinemateca lu' Zăvoi 