Dogma 95

Curentul Dogme (cuvîntul danez pentru dogma) 95 in cinematografie este ilustrat printr-un manifest și un set de reguli stricte care au apărut la sugestia a doi regizori danezi, Lars von Trier și Thomas Vinterberg. Împreună au creat o nouă idee de film, care să contravină curentului tehnologic al vremii (manifestul a apărut în anul 1995) și să se axeze mai mult pe puterea jocului actoricesc și puritatea scenariului. Astfel, cei doi, au elaborat un Jurămînt de Castitate, de la care nu se putea abate orice regizor dorea sa creeze un film Dogma, format din zece reguli (redate aici mai pe larg):

1. Decorul, altul decît cel natural, este interzis.
2. Sunetul folosit va fi cel autentic, din timpul filmărilor, neîmbunătățit. El nu va fi niciodată separat de imagine, sau invers.
3. Camera urmărește actorii fiind poziționată doar pe umăr.
4. Filmul este color, iar lumina este mereu cea naturală.
5. Filtrele si accesoriile optice sunt interzise.
6. Filmul trebuie să conțină fapte superficiale.
7. Filmul are loc aici, chiar în acest moment. (îndepărtarea temporală și geografică sunt interzise)
8. Filmele de gen sînt interzise.
9. Pelicula trebuie să fie de 35 de mm.
10. Regizorul nu trebuie să apară pe generic.

Mai jos, regăsim o serie de filme, listate de Wikipedia ca fiind cele mai cunoscute filme Dogme 95.

Dogme #1: The CelebrationDogme #2: The IdiotsDogme #3: Mifune’s Last SongDogme #4: The King Is Alive

Dogme #5: Lovers

Dogme #6: Julien Donkey-Boy

Dogme #7: Interview

Dogme #8: Fuckland

Dogme #11: Diapason

Dogme #12: Italian for Beginners

Dogme #13: Amerikana

Dogme #14: Joy Ride

Dogme #15: Camera

Dogme #17: Reunion aka American Reunion