Funny Games US sau Maestrul și drogații

936full-funny-games-posterUn joc violent. O pedeapsă pentru nimic. O incursiune în lumea noastră. Un film obraznic de incriminator: Funny Games.

Pentru familia lui George, totul este pe care să se termine. Din clipa în care Paul și Peter se lovesc de existența lor imaginea perfectă a familiei unite începe să capete o altă culoare: roșu ca sîngele. Cu un aer psihotico-fericit, cei doi tineri se folosesc de un pretext politicos pentru a sechestra și a ucide, cu plăcere, întreaga comunitate pasionată de viață liniștită.

Tipic hanekian, încă de la prima interacțiune cu personajele malefice știm că totul are o explicație. Îmbrăcați într-un alb imaculat, antitetic cu personalitățile lor lugubre și pasionate de tortură, Paul și Peter sunt închipuirea violenței fără explicație. Ei sunt toate acele produse macabre care se derulează în jurul nostru zi de zi, pe care le consumăm fără să realizăm. Ceea ce încearcă să surprindă, totuși, Haneke este felul în care acest comportament devine obsesiv și treptat nu ne mai putem extrage din mijlocul lui, căutînd să consumăm din ce în ce mai mult.

Prin celebra scenă (pe care nu o voi numi, pentru cei cce încă nu au văzut filmul) maestrul pare că se explică, și tocmai de aceea, am considerat mereu Benny’s video un film care cerea ecranizarea lui Funny Games. Pentru că, aici avem de-a face, cu un manifest al regizorului, care caută să ne demonstreze că succesul unui film, sau popularitatea lui, stă în numărul de litri de sînge sau a twisturilor bolnăvicioase, nu pentru că așa ar fi scris undeva, ci pentru că asta cere spectatorul. Fiind înconjurat de acea lume despre care povesteam mai devreme, cinefilul are tendința să cadă în păcat în ceea ce privește consumul vizual de droguri violente: împușcături mortale, tortură și erotism sadic.

Din jocul dintre cei doi criminali, în care Paul îl jignește constant pe Peter, trebuie să deducem caracterul duplicitar al consumatorului de moarte: se dezice de obsesie, ca un consumator de heroină. Ba mai mult, din exces de corectitudine, incriminează pe alții care suferă de aceeași durere ca și el și se dezice de sine, printr-o simplă învinuire a regizorului și a celui care naște produsul. De fapt, vom descoperi că avem de-a face cu un cerc care nu se închide niciodată, un joc care și-a pierdut începutul și care nu se mai poate sfîrși.

Pe scurt, o capodoperă a maestrului (am ales să discut despre această variantă pentru că îmi este mai proaspătă și pentru că ambele au avut același impact asupra mea) care arată, într-un mod atît de original, cu degetul înspre cei de dincolo de ecran și care îi face pe aceștia să își analizeze comportamentul cinefil. Un lucru pe care puține filme îl reușesc.

tumblr_leqmdhP3781qa1tdpo1_500

Name: Funny Games US
Director: Michael Haneke
Year: 2007
Actors: Naomi Watts, Tim Roth, Michael Pitt
Awards

4 thoughts on “Funny Games US sau Maestrul și drogații

  1. dupa ce s-a dus pe lumea cealalta unul dintre personajele preferate interpretate de Michael Pitt…cred ca o sa vad si filmul acesta, mai ales ca nu prea i-am vizionat din operele regizorului spre rusinea mea😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s