Biutiful sau Răsplata

poster_biutifulUxbal vorbește cu morții. Se așază lîngă ei, îi ascultă și apoi îi conduce pe lumea cealaltă. Iar cînd se întoarce de pe acest drum, le spune celor îndurerați ce vor să audă și le ia cîțiva bani. Pune capul în pămînt și pleacă în pace la celelalte munci prost plătite. Căci Uxbal nu crede că pe el îl va atinge moartea atît de repede, nici că va ajunge să creadă în răzbunarea celui de sus și nici că bufnițele scuipă un ghemotoc de blană atunci cînd își sau ultima suflare.

Pe scurt, o agonie prelungită și o moarte frumoasă. De asta are parte personajul lui Iñárritu. Din momentul în care află că este pe moarte, bărbatul caută să reunească familii, să vindece și să coase răni vechi și să aștearnă un viitor scurt și bun pentru copiii lui. Iar dacă ne dăm cu un pas în spate (așa cum îmi place să fac de fiecare dată) de acțiune și ne detașăm de încărcătura emoțională profundă la suntem supuși, vom vedea o pătură groasă de egoism, ce se întinde peste Uxbal. Dacă la început îl personificăm în chipul unui înger, pe măsură ce ne sufocăm de tragic, observăm o îngroșare a trăsăturilor negative, care vor să ne convingă că locul într-un eventual Rai nu i se așterne niciodată acestui om.

Pentru că, minunat creat, Uxbal este asemeni unui profet care se dezice de dumnezeul lui, sau a unui călugăr ce încalcă jurămîntul de castitate. Păcatul lui cel mai de preț este împletirea lucrurilor lumești cu cele divine, iar pentru asta există un șir de pedepse care îl  împiedică să regleze universul și să își pregătească moartea. O minunată scenă, din finalul filmului, ne face să realizăm că Uxbal abandonează lupta, uitîndu-se mirat în oglinda în care își vede sufletul părăsind lumea, nepregătit pentru această mutare a destinului. O apăsătoare resemnare se citește în întreaga lui agonie și o rupere nefirească, ce face încheieturile microcosmosului să trosnească. Și trezește în macrocosmos o licărire de speranță. Excepțional făurită, scena de la începutul filmului,cea care dă tonul întregii pelicule și care are rol de final răpsucit, face mintea cinefilă să se întrebe în cel loc ajunge Uxbal și încotro se îndreaptă sufletul celui care poate trece Stixul.

Avem de-a face cu un Iñárritu ușor atipic, dacă stăm să ne gîndim la Amores Perros, de exemplu. În fundal același joc prostesc al destinului și aceeași tragedie umană, dar în prim-plan avem un personaj puternic și bine conturat, care umbrește ca o ciupercă otrăvitoare poveștile de sub el. Și dă naștere unui film de excepție, în fața căruia devenim martori neputincioși.

Name: Biutiful
Director: Alejandro González Iñárritu
Year: 2010
Actors: Javier Bardem, Maricel Álvarez, Hanaa Bouchaib
Awards: Best Actor at Cannes, Best Actor at Goya

2 thoughts on “Biutiful sau Răsplata

  1. „biutiful” recenzia…:) ai dreptate un Iñárritu ușor atipic, un film care nu a fost prea bine „gustat” de critici, dar care pe mine m-a multumit…..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s