Submarine sau 9000 de metri sub apă

Adolescenți. Îndrăgostiți. Părinți. Îngrijorați. Realități. Paralele. Un film dulce și rece, ca o înghețată: Submarine.

Oliver Tate vrea să rezolve totul pînă la 38 de ani. Să își piardă virginitatea. Să se îndrăgostească. Să se despartă. Să sufere. Să se împace și să nu ajungă așa cum au ajuns părinții lui. Să se înșele. Să se certe. Să se ignore. Să nu mai facă dragoste. Să se despartă. Iar ca să se ferească de toate acestea trage cu dinții de noua lui iubită, Jordana. Și se încleștează atît e tare în ființa ei încît începe să accepte mitocănia, focul, fumul de țigară și ideea că el este stăpînul lumii. Doar că într-o singură seară pămîntul îi alunecă de sub picioare și descoperă că lumea pe care începea să o îndrăgească este una ticsită cu probleme și că îl împinge încet într-o gaură neagră numită maturitate.

Pe scurt, Submarine este o mare surpriză reușită. De o răcoare tipic britanică și o dulceață tinerească, filmul surprinde atît de plăcut cu acțiunea lui ușor previzibilă și personajele lui desprinse din realitatea noastră. Fără să alunece în categoria celor pentru adolescenți sau a celor comic-puerile, pelicula surprinde evoluția/involuția unui omuleț de 15 ani pierdut în căutarea sinelui, apropierea lui periculoasă de dragoste și drama care iese la suprafață atunci cînd este pus în fața lucrurilor dure. Desprinderea de copilărie este frumos portretizată prin diferența vizibilă dintre sexe și prin teama constantă de eșec, un fenomen de care Oliver nu va reuși să scpae niciodată.

Mai departe de toată această coajă cristalină și gustoasă, asezonată de replici și scene suculente, stă opusul ei, miezul amar al desfășurării existenței, a rutinei care distruge orice urmă de inocență, sensibilitate și armonie. De fapt, putem spune că într-o primă fază avem de-a face cu un Oliver Tate copil, în momentul în care își formează proiecția lui în viitor, iar într-un plan secund, dar puternic vizibil, avem de-a face cu realitatea care îl oprește să viseze prea departe, întruchipat de relația dintre părinții lui. Iar în acest moment îmi răsare în minte frumosul film al tînărului Xavier Dolan (J’ai tué ma mère) care adîncește întocmai acest subiect, cu o finețe pe care o vedem și aici dusă mai mult înspre comic, accentuată de întmplări hazlii și exagerări adolescentine, perfect potrivite în tot acest puzzle de imagini și idei profunde.

Name: Submarine
Director: Richard Ayoade
Year: 2010
Actors: Craig Roberts, Sally Hawkins, Paddy Considine
Awards

4 thoughts on “Submarine sau 9000 de metri sub apă

  1. am citit si cartea am vazut si filmul, cu mari asteptari, dar in final nu am fost atat de incantata nici de carte, nici de film. nu pot sa zic ca e un film slab, dar am vazut filme mai bune cu si despre adolescenti

  2. Am încercat să văd aproape toate filmele pe care le-ai prezentat în ultimele trei-patru săptămâni… Motivul: fiecare iese în evidenţă cu câte ceva, deşi mai toate prezintă dragostea dintre diverşi oameni, într-o formă sau alta, trădare sau nu, dezamăgire sau nu… Nici acest film nu mă dezamăgeşte şi sunt sigur că după ce îl voi vedea, o să am tot cuvinte de laudă🙂. Felicitări pentru încă un review excelent şi un film excelent!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s