Vénus noire sau Omul ca distracție

Un dans al durerii. O rușine fără margini. O curiozitate ușor bolnavă. Un film cu gust de castane coapte: Vénus noire.

Saartjes Baartman este un altfel de om. O femeie bizară pentru ochii europeni. Are coapsele tari și groase ca două trunchiuri de copac, sînii mari și grei, spatele lat și ușor adus în față, brațele puternice ca ale unui bărbat și fundul ca o pernă franțuzească umplută cu prea mult puf. Dar chipul ei nu are nimic de a face cu acest trup lasciv. Fruntea încruntată, buzele răsfrînte, privirea sălbatică, pomeții ascuțiti, bărbia înainte și obrazul plin. Pe scurt, o arătare care repugnă femeilor îmbrăcate în rochii din valuri de mătase și care incită bărbații lor plictisiți de monotonia albă.

La prima vederea Saartjes are ceva dizgrațios. Un mers prea apăsat, care nu se potrivește cu pălăria ei cu flori și fusta cu falduri, ci mai degrabă cu oribila costumație în care este forțată să danseze. A făcut o înțelegere cu stăpînul ei: aceea de a se preface într-o tîrfă sălbatică ținută cu lesă la gît pe care nu are nimeni voie să o atingă prea mult, fără să creadă că jocul de-a bestia va dura atît de mult încît o dezumaniza. În fapt, ea este doar o femeie care vrea să cîștige bani repede și să scape de domnia sub care trăiește. Și să poată bea liniștită pînă nu mai știe de nimic.

Vedem această curiozitate privită îndeaproape, disecată ca la autopsie, întoarsă pe toate părțile și chinuită de propria indiferență și de dorința de a fi liberă. Cu un aer de demiurg regizorul Abdellatif Kechiche își plasează camera undeva deasupra tuturor acestor întîmplări și așteaptă să vadă unde apare o greșeală. Apoi vine în apropierea ei și o filmează în detaliu, aproape evidențiind-o ca pe o morală.

Un film impresionant acest Vénus noire! Prin muzica lui, scenele lui grotești și sinceritatea imaginilor cucerește fel de fel de ochi. Și pe cei care caută povestea. Și pe cei care se uită după dramă. Și mai ales pe cei curioși care răscolesc în măruntaiele lui și descoperă o tristețe infinită, acoperită cu aer exotic, cu miros pestilențial.

Vizionare inspirată de Film Menu.

Name: Vénus noire
Director: Abdellatif Kechiche
Year: 2010
Actors: Yahima Torres, Andre Jacobs, Olivier Gourmet
Awards

9 thoughts on “Vénus noire sau Omul ca distracție

  1. Pingback: Leapsa dintoasa «

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s