The Shining sau Spiritul

Groază. Fantome. Voci. Nebunie. Crimă. Un altfel de horror în regia aceluiași mare Kubrik.

Jack, Wendy și Danny. Familia Torrance. Băiețelul, Danny, are în jurul lui o aură strălucitoare: vede ceea ce a rămas prins în lumea aceasta după moarte și are premoniții. În zadar va încerca să își oprească părinții să plece înspre Overlook Hotel și să mute acolo, căci tatăl lui este convins că vor fi cei care vor lanțul de sinucideri și crime provocate de acel loc. Dar oare de unde vine această siguranță și această dorință inexplicabilă de a ajunge acolo?

Probabil din interiorul minții lui Jack, care renunță la alcool pentru a începe o nouă etapă a vieții sale. Una la fel ca cea pe care o abadonează. Treptat, însă, va aluneca într-un soi de coșmar, care nu îl lasă nici să doarmă, nici să umble viu printre ai lui și îl transformă într-un sadic. De vină, însă, sunt cele două planuri care ajung să se intersecteze. Soția și copilul îl dezamăgesc constant. Oricît de mult încearcă să se concentreze asupra muncii lui nu reușește decît să își înghețe ideile. Iar întrebările și suspiciunile familiei îl ucid pe dinăuntru. Sau îi deschid o poartă către un alt univers? Unul paralel în care spiritele morților trăiesc alături de oameni? Ceea ce provoacă ei va avea mai mult decît urmări tragice.

Poate cel mai cunoscut horror, căruia îmi place să îi spun deep-horror, pentru că are talentul de a înspăimînta sufletul atît de tare încît ochii cer să vadă mai mult. The Shining ajunge să fie un drog pentru privitor. Atît de perfect este imaginată setea de sînge încît creierul refuză să plece pînă cînd nu a terminat de consumat oroarea. Desigur că nu ne putem apropia cu acest film de Portocala mecanică, de profunzimea mesajului și de valențele subiectului, dar nici nu putem spune că avem de-a face cu un film de groază cu fantome și atît. În esența lui, filmul este o anticameră a fricii, acolo unde ea se refugiază și se autoalimentează. Scopul lui este să ne îngrozească și să ne facă să ne întrebăm ce se ascunde în spatele normalității aparente. Și oare de ce este nevoie pentru a claca și a elibera psihopatul din noi?

Name: The Shining
Director: Stanley Kubrick
Year: 1980
Actors: Jack Nicholson (genial!), Shelley Duvall, Danny Lloyd
Awards

3 thoughts on “The Shining sau Spiritul

  1. Mi se pare un film excelent cu Jack Nicholson în el… şi cred că am spus totul prin această descriere :)! Felul în care îşi interpretează acest om rolul indică profesionalism fără cuvinte! Setea de sânge de care dă dovadă în acest film este specifică comportamentului coleric caracteristic lui Jack în mai toate rolurile sale. Privirea este un trademark, iar ”Here’s Johnny” nu cred că mai este de mult timp asociată cu Ed McMahon… Felicitări pentru articol!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s