Schindler’s List sau Filmul la superlativ

Pentru că astăzi am aflat că s-au împlinit 123 de ani de la nașterea lui Hitler se cade să aduc în “discuție” filmul, după mine, suprem care are în centru o poveste despre nazism. Mai precis, unul despre biruința asupra nazismului, și, pentru mine, nici unul nu este mai profund și mai complet decît Lista lui Schindler. Povestea, desigur, este arhi-cunoscută, dar ceea ce ne încîntă nouă, cinefililor, sufletul este mai ales punerea ei în “scenă”: cadre perfect măsurate ca lungime, alb-negru, muzică apocaliptic de sensibilă, figuri pline de durere, nimic fals, priviri demente, personaje adevărate și atmosferă de plumb. Un cocktail de elemente cu care regizorul Steven Spielberg nu avea cum să dea greș.

Vom vedea, pe scurt spus, parcursul unui om oportunist, care vede războiul ca pe o șansă de îmbogățire: Oskar Schindler. Un bărbat interesant, cu șarm și multă minte bine ascuțită, care atrage de partea lui cele mai înalte căpetenii naziste, pentru a fi lăsat în pace să dirijeze o afacere așa cum își dorește el. Cu ale șiretlicuri impresionează și tabăra “adversă”, evreii care deja stăteau strînși în ghetouri, încă avizi după bani, dar care cedează cu greu și îi dau lui Schindler toată averea de care are nevoie pentru a susține fabrica nou cumpărată, pentru că ei știu că sunt momiți cu un mare adevăr: moartea. O scenă superbă vom observa la întîlnirea dintre Oskar și evreii bogați, care, priviți prin oglinda retrovizoare sunt văzuți ca niște nevăstuici avide, care nu se pot încrede într-un neamț, dar sunt destul de inteligenți încît să cîntărească bine ceea ce le spune el.

De la început pînă la mijlocul filmului avem de-a face cu un Schindler rece, un om cu țeluri bine știute, capabil de orice pentru a le atinge, un vînător. Să nu uităm prima întîlnire dintre el și Itzhak Stern (Ben Kingsley face un rol excepțional), momentul în care îi cere acestuia să îl ajute în administrarea afacerii, cu o siguranță debordantă, care îl dezarmează pe corectul și distantul evreu. El va deveni pentru Schindler un om de referință, în care își va încrede chiar viața, pentru care își va risca poziția și pe care îl va ajuta mereu. De amintit, desigur, este frumosul moment în care Itzhak este scăpat din trenul morții de îndrăzneala lui Oskar și de desiperarea lui. Foarte interesant apare în acel moment prima bănuială că Schindler devine un “iubitor de evrei” și că motivul pentru care îl salvează pe contabilul său nu este unul pur practic, ci mai degrabă unul de suflet.

Un alt personaj plin de savoare (mult mai amar decît celelalte două de mai sus, dar la fel de intrigant) este Amon Goeth, Untersturmführer, trimisul lui Hitler pentru curățirea ghetourilor și pentru deschiderea lagărului. Un bărbat frumos, cu ochi nebuni și gesturi schizoide, un alcoolic dement, care transformă crima într-o plăcere pe care și-o satisface în fiecare zi. Iar momentul perfect pentru descrierea lui este acela în care, după o noapte pasională cu amanta lui, se așază la balcon și începe să împuște oamenii de sus, trăgînd din țigară, ca și cum ar exersa un sport nobil la care este extrem de priceput.

Iar cînd vorbim despre Lista lui Schindler vorbim, desigur, și despre acele scene de repaus, în care camera analizează în detaliu un personaj sau un moment: cele în care îl vedem pe Amon suflînd aer cald pe nări, prevestind cu chipul său imobil ceva nespus de rău, tremurul Helenei și vocea ei stinsă atunci cînd este aleasă dintr-o mulțime de femei ca să-i fie menajeră locotenentului, spaima resimțită de bărbații și femeile care sunt puși să alerge goi în cerc, disperarea evreilor surprinsă în scenele în care înghit pîine și aur, nebunia soldaților naziști, prin una dintre cele mai frumoase și violente scene pe care le-am văzut vreodată, o goană nebună printre cadavre și bălți de sînge, pe fundalul muzicii lui Mozart și desigur, minunatul moment de suspans, cînd ochii ne fug după fetița îmbrăcată în roșu, sperînd că va scăpa cu viață.

Pe scurt, Schindler’s List este un film care întră prin toți porii, care intoxică privitorul cu frumusețea lui și care nu se poate uita niciodată.

Name: Schindler’s List
Director: Steven Spielberg
Year: 1993
Actors: Liam Neeson, Ralph Fiennes, Ben Kingsley
Awards: 7 Oscars, 6 BAFTA Film Awards, 3 Golden Globes

8 thoughts on “Schindler’s List sau Filmul la superlativ

  1. Ciudat ca pe mine Lista lui Schindler m-a atins la nivel de sensibilitate dar nu si la nivel de devoratoare de filme. Pentru mine a fost o mica dezamagire. Mi-a placut Ralph Fiennes si cinismul cu care si-a jucat rolul. Si Ben Kingsley. Dar el e tot timpul bun, nu se poate abtine. Scrii frumos🙂

    1. Merci! Eu ador acest film care in fond e o poveste buna foarte frumos spusa dar daca e sa il compar cu alte favorite de ale mele (Ki duk Kim) paleste un pic la nivel de profunzime si altele. Dar tot il ador🙂

  2. Este un film excelent! Felicitările mele pentru articol! E incredibil cum cineva a încercat să salveze atât de mulţi evrei! Sigur, nici nu se compară, ca număr, cu cele 5-6 milioane de victime, dar arată umanitate şi compasiune greu de distrus, chiar şi în situaţii de criză maximă!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s