Paradies: Glaube sau Vederi din Gomora

ParadiesGlaube_-_PlakatO iubire pătimașă. O credință mistuitoare. Un Dumnezeu cam tăcut. Un film ca o plimbare prin Gomora.

Anna Maria crede. Crede cu toată ființa în Iisus. Noaptea se culcă sub crucifix, își desface părul, se întinde ca o pisică tărcată leneșă și pune mîna pe picioarele mîntuitorului. El o veghează iar ea îi surîde seducător. Pentru el se lovește peste spinare în fiecare zi, se curăță propăvăduind și se păstrează curată alungîndu-și soțul din patul conjugal. Iubitul ei, însă, rămîne neclintit și sfidător. Ba uneori chiar pare că a uitat de ea.
glaube6

Un film marca Ulrich Seidl, o ilustrare frustă a paradisului pe pămînt. O fațadă interesantă, o continuare a frumosului Paradies: Liebe, care se sprijină pe un personaj fascinant. Dacă în primul film, deschizătorul trilogiei, vedeam o femeie mistuită de dorințe carnale și de căutarea unui iubiri ideale, aici avem de-a face cu o dragoste găsită și neîmpărtășită. Într-un mod sublim, Seidl o croșetează pe Anna Maria cu un chip bizar, ochi posedați de ceva nebunie, gesturi impulsive și o neliniște ca un tremur. O ființă pe care la prima vedere am asocia-o mai degrabă cu ceva demonic decît cu ceva divin. Iar cu toate acestea, ea trăiește doar pentru Iisus.

glaube7O intrigă foarte incitantă se naște atunci cînd în acest paradis perfect, în care Anna lasă figurile religioase să o conducă în activitățile de zi cu zi, apare un soț înstrăinat, care dorește să își recucerească femeia și să înlăture amantul rece care o privește de sus. Odată cu introducerea acestui factor x, Seidl plantează discordia elegant și taciturn. Femeia va primi toată această misiune ca pe o provocare, din care Iisus va vedea că îi este devotată și o va salva din fața păcatului. Din păcate, însă, se pare că Iisus nu îi ai aude demult rugămințile. Iar atunci, bestia demonică despre care vă vorbeam mai sus se simte liberă să iasă și să ardă.

glaube13Pe scurt, avem de-a face un un alt paradis închipuit, o construcție șubredă în jurul unui concept foarte la îndemînă. Anna, părăsită și singură, își pune toate speranțele în puterile ei vindecătoare, într-o Austrie catolică pînă în măduva oaselor și într-o liniște care nu vine niciodată. Falsa pace și predicile rostite funcționează ca un scut, care o apără de sentimente și de oameni.

Deși tind să cred că Liebe este un film mai puternic decît această continuare, nu pot să stau deoparte și să nu zîmbesc malefic la vederea acestui copil de-al doilea a lui Seidl. Frumusețea constă în dubioasa relație hipersexualizată din Anna și subiectul adorației sale. O superbă scenă erotică desfășurată într-un parc în miezul nopții trădează poftele carnale ale femeii, pe care și le potolește cu mișcări de autoflagelare. Iată că regizorul se joacă și aici cu noi, lăsîndu-ne să credem că în fața ochilor avem o extremistă obsedată de religie, cînd, de fapt, avem o amantă nesatisfăcută, care începe să îi reproșeze iubitului lipsa de atenție.

Altfel spus, un soi de telenovelă cu iz de Sodomă, o simplă sugestie de păcat, care înflorește în mintea privitorului cinefil și naște satisfacție vizuală. Un musai de văzut pentru cei care adoră relațiile bizare.

glaube2Name: Paradies: GlaubeDirector: Ulrich Seidl
Year: 2012
Actors: Maria Hofstätter
Awards: Venice Film Festival – ‘CinemAvvenire’ Award and Special Jury Prize

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s