Eldfjall sau Amour reloaded

eldfjall_ver2_xlgUn final de viață. O viață ursuză. Un ursuz pe moarte. Un film ca o stîncă ce a stat prea mult în apă: Eldfjall.

Într-un peisaj scăldat de ape reci, Hannes se pregătește să moară. Fără serviciul lui de îngrijitor de clădiri este doar un cadavru care trebuie să numească forțat un loc “acasă”. Copiii îl dezgustă și îl plictisesc, iar soția e un intrus care nu știe cum să îl mulțumească. Momentele în care își savurează țigara pe fotoliu, privind în scîrbă către mobile și pereți devin, însă, o obișnuință plăcută. Nevasta începe să i se arate ca o descoperire, iar plecările lungi pe mare se transformă într-o plăcere. Un univers molcom, ca o bucată de vată care învață să absoarbă toată apa și se scufundă pînă la pietre.

Deși este predecesorul lui Amour, cel premiat în 2012 la Cannes, îmi permit să spun că acesta este un reloaded. Cu un subiect asemănător, ceva mai puțin șlefuit, dar aproape la fel de intens, Vulcano spune povestea unui bătrîn care nu mai vede pădurea de copaci. Un personaj extrem de interesant, care mi-a amintit de A Turin Horse, transformă filmul într-o frumusețe rară. Hannes este un bărbat a cărui întreagă ființă se găvozdește în ochi. La finalul filmului avem parte de un minunat cadru în care observăm că trăsăturile reci ascunse de barba lungă sunt o prelungire a privirii. Dar pînă să ajungem acolo să vă spun nițel despre un alt deliciu care sălăjluiește ascuns în bătrînul de față: Moartea.

vulc2

Filmul se deschide cu un iz de suicid, un peisaj care se colorează încet în lumini mai calde. Vedem chipul lui Hannes cum se relaxează, gîtul cum se destinde, umerii se liniștesc și se sprijină pe spătarul scaunului din mașină. Camera se depărtează și noi observăm că omul așteaptă să moară forțat. Ca orice laș, însă, renunță în ultima clipă. Stîrnită, doamna îi va da tîrcoale în orice clipă. În larg îi va umple barca și îi va ucide plăcerea de a fi singur, îi va păcăli soția și îl va covinge că ea este cea care cîștigă în final. Aproape că între cei doi se leagă o relație puternică, percepută de privitor prin micile detalii extrem de frumos plantate: un trandafir moare din vina unui copil, copilul își vînează bunicul cu o pușcă de jucărie, bunicul încearcă să readucă la viață o barcă, barca vrea să se scufunde pentru totdeauna.

vulc10vulc4vulc14
Ceva mai sus vă spuneam despre un detaliu intrigant, care se transformă din frumos în urît, din ciudat în normal și tot așa. Ochii lui Hannes se sting și se aprind în funcție de acțiunea care se zbate în universul lui rece și mic. Aproape că putem acoperi restul ecranului după cîteva minute și putem urmări doar petele albastre cu luciri ca de pește și putem spune ce se petrece cu personajul nostru. Interesantă concentrare de ființă, chiar dacă este una clișeistică. Dacă nu aș fi citit titlul și dacă alș fi eliminat cîteva bucăți de peisaj aș fi crezut că mă uit la un film rusesc contemporan. Cu albastrul lui spart de verde tocit, cu apăsarea și încrîncenarea lui, Eldfjall este musai de văzut pentru cei cărora le place să le plouă și să le ningă mai tot timpul.

Pe măsură ce înaintăm în film simțim cum ne contaminăm și cum mucegăim. Încetișor, prindem mușchi, ne golim de viață, îmbătrînim subit și murim sufocați de cinefilie. Nimic mai frumos.

Name: Eldfjall
Director: Rúnar Rúnarsson
Year: 2011
Awards:  TIFF – Best Direction

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s