Guest post: Möbius sau filmul care întoarce paharul cu fundul în sus

Știți că îmi place tot ce este bun. Filmele bune, cărțile bune, pisicile bune și mai nou, de vreo doi anișori, vinurile bune. Despre primele și ultimele din înșiruirea mea vă spune câte ceva un blogger expert într-ale licorilor: George Mitea și ale lui Lucruri Bune.

Mobius-858935987-largeDin motive independente de vointa mea văd filmele foarte târziu. Încep pe la 11 noaptea. Tot pe la 11 îmi torn și un pahar cu vin, pentru că sunt blogger de vin și am o îndatorire față de țară și posteritate să mă laud cu ce-am băut în seara precedentă. Aparent lumea nu poate merge înainte fără review-urile mele la o licoare sau alta.

Bun și dau drumul la film. îi zice Moebius, de fapt Mobius (cu ou și două puncte deasupra), e franțuzesc, e regizat și scris de un tip de care n-am auzit, dar în el joacă “artistul” Jean Dujardin pe care nu l-am văzut în altceva decât în alb și negru, Cecile de France, pe care am mai văzut-o în două trei-filme și Tim Roth pe care l-am văzut în toate filmele. Se anunță drama de amor cu spioni. Și mă uit ce mă uit, Cecile e analist financiar genial, de tipul care provoacă crize ecomonice cel putin regionale, Jean e un spion rus care vrea să o recruteze pe Cecile că să-l dea în gât pe Tim Roth care e un bogătaș rus gen Abramovich, deoarece șeful lui Jean vrea să ajungă mai șef decât este și pentru asta trebuie să-l înfunde pe Tim care îl susține pe cel care e mai șef decât șeful lui Jean. Cam atât a durat primul pahar. Înțelegeți dumneavoastră, dacă oamenii normali împart filmele în acte, capitole, scene, etc, eu le împart în pahare. Începând cu al doilea pahar, lucrurile se complică pentru că aflam că Cecile e și ea un pui de spion, dar american. Și cel rus și cel american, că-i mai ortoman, se iubesc. Dar tare, nu așa oricum. Și Jean trebuie să facă pe dracu-n patru ca să nu afle rușii lui. Și deja, când e 12.30 și câinii latră afară și s-a terminat și paharul numărul doi, nu mai înțelege nimeni nimic. Dacă un spion e ăla de îl spionează pe A pentru B, iar agentul dublu e ăla de spionează pe A lucrând pentru A ca să-l spioneze pe B, iar agentul triplu e ăla care îl spionează pe B lucrând pentru A ca să-l spioneze pe B care crede că de fapt îl spionează pe A, atunci pentru ce face Jean rămânem fără multipli! E o amețeală de nu se mai înțelege om cu persoană, dar pe la 1 noaptea și finalul paharului 3 am înțeles tot. Aș vrea să vă spun și vouă, ca să vă fie mai ușor, dar partea proastă e că a doua zi, după ce efectul binefăcător al vinului s-a disipat, mi-am pierdut firul și nu mai îmi aminteam pentru cine lucra de fapt Jean. Că la Cecile, chiar dacă face și ea vreo doua trei driblinguri amețitoare, hai să zic că am înțeles. Nu mă gândesc prea mult, dar am înțeles.

1241603_679875028711423_126325460_nÎn concluzie, vă recomand alta lucrare frantuzeasca, anume Chateau Laforet 2009, Bordeaux Superior. Nu intrați în panica la auzul sintagmei Bordeaux Superior, nu vreau să vă jefuiesc! Bordeaux Superior înseamnă doar că e mai sus de piciorul broaștei în ierarhia bordoleză, printre atâtea cru, grand cru-uri și premier grand cru-uri, pentru care trebuie să-ți vinzi apartamentul. Dar tocmai de aceea e de apreciat, pentru că oferă acelasi feeling (nu spun că-i la fel, ci doar că aduce așa, de departe) ca la frații mult mai mari, adică o aromatică de pădure tomnatică- pământ gras, ciuperci, frunze uscate și fructe proaspete, juicy- vișine, afine și o patină de baric- cu o adiere de trufă de ciocolată. În gust sesizăm senzații acide, de fructe roșii proaspete, o suculență reconfortantă, și un final cu virgulă, ceva mai ferm, condimentat. În traducere liberă e un vin roșu, sec, suculent, cu un ducă-s-ar pe gât cu atât mai alert cu cât n-a trebuit să jefuim o bancă pentru el. De găsit în Lidl, la 15 lei redus de la 20. Face banii și-ntr-un caz și în celălalt.

Rețineți că acest vin (și nu altul) e musai pentru că fără el nu veți înțelege că n-ați înțeles nimic din acest film, decât (convenabil, ce să zic) că dragostea învinge întotdeauna. Plus că împreună, noaptea târziu, formează o minunată senzație de bulversare care merită toți banii. In fond, asta e o banda Moebius, dupa cum explica omul de la CIA la un moment dat: pornesti pe o parte, si fara sa-ti dai seama ajungi pe cealalta.

Ah, si dacă tot sunteți în Lidl, luați-vă și niște taiței tailandezi cu sos dulce acrișor- 5 lei cutia, că atâta film pe stomacul gol dăunează grav la ficat. Ca să nu ziceți că nu ofer și servicii de somelărie low-cost.

Așea, maurul și-a făcut datoria, maurul se duce să bea un pahar cu vin.
Cin-cin!

Guest post by George Mitea
61682_158053617554926_1863796_n

 

 

Name: Möbius
Director: Eric Rochant
Year: 2013
Actors: Jean Dujardin, Cécile De France, Tim Roth

One thought on “Guest post: Möbius sau filmul care întoarce paharul cu fundul în sus

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s