Dans la maison sau Hitchcock reloaded

dans_la_maison_xlgO prăpastie adîncă. O foame de talent. Un sacrificiu în numele artei. Un film scormonitor: Dans la maison.

Germain este un profesor de liceu care speră să găsească măcar o umbră de genialitate într-unul dintre elevii săi. Cu acest gînd se lasă purtat de condeiul lui Claude Garcia în mijlocul unei povești care îl va transforma într-un voyeur și îi va distruge întreaga existență.

Cu o mică atingere de comedie și o mică amprentă de tragedie acest film este ca un puzzle. Se compune din multe piese egale ca importanță pentru a rezulta un tablou frumos, detaliat și cu multe nivele de lectură. Putem spune, totuși, că avem un prim-plan, care pe mine mă duce cu mintea înspre clasicul Rear Window. Acolo maestrul Hitchcock inventa un personaj care trăgînd cu ochiul la vecinii săi începe să suspecteze o crimă și să compună o poveste îmbibată în suspans. În cazul de față, acest personaj se divide în doi. Îl avem pe tînărul Claude, un băiat bizar cu figură angelică, ce are capacitatea de a transforma o fatenzie într-o armă de manipulare în masă și pe profesorul său Germain, un bărbat sufocat de insucces și plafonat, care învie prin jocul pe care îl face adolescentul. Amîndoi pornesc într-o aventură sufocată de intrigi, în casa și familia aparent perfectă și modestă a unui coleg ales la întîmplare, distrugînd armonia de dragul unei opere de artă.

Iar ca să exagerez în comparația mea preferată, pot spune că se observă și un joc asemănător cu cel din filmul lui Hitchcock. Claude îl atrage pe Germain în această poveste în aceeași manieră în care se construiește curiozitatea Lisei (interpretată de superba Grace Kelly): cu mici detalii picante și cu plantarea necesității de ajutor. Voyeurismul băiatului, spre deosebire de cel al lui Jeff, este unul toxic, care scapă de sub control și se transformă într-o armă aproape letală. Același haideți să îi spunem instrument ne arată ne dezvăluie un personaj pe care îl credeam nevinovat și singuratic ca fiind capabil de o manipulare studiată atent, desăvîrșită de acțiuni naturale și machiavelice.

Însă ceea ce face acest film atît de atrăgător și plăcut este modul neașteptat de prezentare. Într-o notă umoristică, pe alocuri deraiată, cu un număr considerabil de personaje de umplutură care au grijă de zîmbetul privitorului și cu o poveste ușor de înghițit și ceva mai greu de digerat, Dans la maison reușește ceea ce puține filme au norocul să o facă: să încînte toate papilele cinefile și să lase în urmă cîteva idei la care cu siguranță ne vom întoarce cînd vom vedea o lumină în casele vecinilor noștri.

Text compus pentru AltIași, cealaltă casă a Zăvoiului.

960077_403121349801015_527105239_n417872_403128799800270_1505299419_n

Name: Dans la maison
Director: François Ozon
Year: 2012
Actors: Fabrice Luchini, Ernst Umhauer

One thought on “Dans la maison sau Hitchcock reloaded

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s