Blancanieves sau Toreadori pe creier

O poveste de demult. O tradiție veche. Un final mut. Un film ca un șal de dantelă: Blancanieves.

Albă ca Zăpada poartă doliu. O avalanșă de tristețe convinge o fetiță inocentă să se transforme într-un toreador de temut. La fel cum a fost și tatăl ei. Dar mai întîi trebuie să treacă de o mamă vitregă și de o felie de măr otrăvit.

O poartă de evadare, deschisă larg, doar pentru noi. Asta este Blancanieves. Un film care are darul de a conduce privitorul cinefil pe un drum plin de aventuri. Cu o concentrație aproape letală de frumusețe latină, filmul este o construcție transparentă în jurul poveștii pe care o cunoaștem cu toții. Pornind de la un miez aproape clișeic, pe care l-am văzut transpus în atît de multe feluri, regizorul Pablo Berger brodează o coajă dură și strălucitoare. Ceea ce vom remarca încă din primele cadre este acea notă caldă pe care o regăsim cu mare plăcere la regizori spanioli precum Pedro Almodovar sau Julio Medem.

Dramatismul întîmplărilor este împins către extreme, fără a deveni patetic, controlat printr-o găselniță interesantă: muzica. Într-un conglomerat de tango-uri și acorduri ascuțite, două actrițe excepționale fac paradă de roluri. Maribel Verdú este malefica Encarna, înzestrată cu o răutate nativă, făurește priviri machiavelice, care o trimit pe frumoasa albă într-un sicriu de sticlă. În centrul poveștii răsucite se află mai puțin cunoscuta Macarena García, care cucerește și învinge taurii cu ochii ei fermecători. Aproape că putem spune despre acest film că se consumă printre gene, mai mult sau mai puțin ascunse după valuri de dantelă.

Elementul de surpriză, cel pe care l-am gustat cel mai mult este apariția deșanțată a piticilor. O hoardă de circari, care se dezvăluie pe parcursul filmului. Departe de povestea inițială, aceștia sunt cei care o ajută pe alba noastră să își descopere pasiunea pentru a ucide tauri în coridă. Dar ceea ce îi face cu adevărat speciali este portretizarea hidoasă, amuzantă și serioasă în același timp. Altfel spus, o aură de pozitivism adusă filmului, care va scoate cinefilul din zona întunecată a trădării și îl va transpune într-o lume feerică, ce se va încheia brusc și superb

Pe scurt, avem de-a face cu un film mut care țipă din toți rărunchii. Strigă o poveste dulce într-o manieră teatrală și picturală, grotescă pe alocuri și transformă platitudinea în mistic printr-un glas nemaiauzit.

Name: Blancanieves
Director: Pablo Berger
Awards

Articol scris pentru AltIași