Medianeras sau Era iubirii digitale

Medianeras-CartelO lume a tehnologiei. Un colaps al comunicării. Vremuri negre pentru iubire. Un film care ca o buruiană cu rădăcini puternice: Medianeras.

Pe străzile aglomerate ale orașului Buenos Aires Mariana caută dragostea. De la balconul ei îngust, al apartamentului strîmt în care tocmai s-a mutat după o necesară despărțire, vînează un bărbat care să îi stîrnească interesul. Singurele tresăriri sunt eșecuri dulci, care o îngroapă și mai mult în același anonimat în care se zbate și Martín. Lui îi este frică să iasă la vînătoare și se ascunde în spatele unor pixeli și așteaptă ca cineva să îl cucerească pe e-mail.

Poate cele mai originale voci pe care le-am auzit în ultima vreme, vorbind despre aceleași lucruri despre care s-au făcut filme cu nemiluita. Acești Mariana și Martín sunt doi pioni pe o tablă de șah enormă, care se evită din pură întîmplare și trăiesc existențe serbede fără să știe unul de celălalt. Dar minunea din acest film ce nu va părăsi mintea cu ușurință nu este banala poveste de dragoste sau oricum mai vreți voi să o numiți, ci anxietatea pe care o lasă în urmă zecile de imagini perfect alese. Așadar, printr-un sublim colaj, Buenos Aires devine un loc tehnologizat excesiv, în care oamenii își abandonează sentimentele și apucă pe calea însingurării.

Extrem de lucidă și dureroasă este și perspectiva opusă, cea a societății pasive, care nu se poate opune progresului. Ca doi gîndaci de Colorado stropiți cu DTT cele două personaje acceptă să se ascundă în spatele identităților false, care le diminuează încrederea și să pătrundă într-o cameră de chat din care nu se știe niciodată cine iese viu. Pereții – suport ai acestei lumi sunt greu de dărîmat și, de cele mai multe ori, greu de identificat. În spatele lor, oamenii secolului caută cu disperare apropierea pe care a răpit-o dorința noastră de a evolua. Și aici intervine cea mai frumoasă metafora a filmului, una destul de la îndemînă, despre ezitări și încercări, care ne va băntui și ne va face să ne ridicăm de la birou, să ne întindem după o gură de aer și să o păstrăm pînă cînd simțim că ne explodează plămînii.

Pe scurt, acest film este acea alună rîncedă, care ne face să ne amărîm și să ne simșim dezgustați. Este o capodoperă a sincerității, care ne spune verde în față cine poartă vina pentru toate lamentările noastre patetice și care ne face stomacul să chircească într-un nod. Căci după ce am sorbit acest Medianeras cu o poftă imensă, rămînem cu un colț de întrebare înfipt adînc în gingii: ce am pierdut cînd am cîștigat progresul tehnologic?

Name: Medianeras
Director: Gustavo Taretto
Year: 2011
Actors: Javier Drolas, Pilar López de Ayala, Inés Efron
Awards

medianeras2

medianerasmedianeras7

medianeras8

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s