Alpeis sau Substitut

alpeis_xlgCîțiva morți. Înlocuitorii lor. Niște eroi. Un film ca un călcîi crăpat: Alpeis.

Într-o urbe grecească o mînă de oameni se joacă de-a morții. Așteaptă ca cineva să-și dea duhul și apoi se așază în locul celui decedat, în familia lui, în casa lui. Totul după un set de reguli bine stabilite, care răspîndesc teamă, aduc bani și asigură o boare de fericire.

Pe scurt, o ciudățenie ușor forțată acest Alpeis. Din partea regizorului și tatălui lui Kynodontas m-aș fi așteptat la altfel de tenebre și alt gen de temeri. Dar, în felul lor, acest univers alienat are farmecul lui. Și asta pentru că reușește să dărîme acel zid care face rasa umană să simtă de neînlocuit. Vedem cum pentru cîțiva îndurerați care plîng recenta moarte a celor dragi, lucrurile reintră brusc pe un făgaș normal. Această anormalitate este generată de un grup denumit Alpii, din care fac parte trei personaje slab conturate și aruncate fără prea multe detalii într-o lume sinistră. Aici vedem o linie continuă, ca o semnătură a regizorului, preluată din Kynodontas, în care, la fel ca și aici, se încearcă o bulversare de timp și spațiu. Diferența gravă și poate cea care transformă acest film într-un pantalon fără tiv, este lipsa ancorării acestui fantastic ciudat într-o realitate cît de cît plauzibilă. Sau altfel spus, proasta încadrare a acelui ceva ce vrea să pară real într-o pădure de mangrove întunecoase.

Plusul, marele plus, enormul plus, este un personaj jucat perfect. Asistenta care dă de veste despre morți ca un orologiu și care pescuiește durere, se infiltrează în viața unor oameni, jucînd cu succes rol de fiică, soție și orice altceva este nevoie. O femeie colțuroasă și casantă, cu un chip rigid, ca o mască, ce mă duce cu gîndul la Holy Motors (despre care nu cred ca mai apuc să scriu în viața asta). Atît de multe roluri își asumă încît intervine automat problema prezenței unui suflet exagerat de rotund. Căci nici o clipă nu vom putea crede că femeia se joacă de-a mortul pentru a cîștiga bani, dar ne vom lovi puternic de impresia că își dorește cu disperare să cîștige admirație. Cu o manta de erou care se sacrifică, asistenta începe să își dorească plasarea pe un piedesal înalt și ajunge să treacă peste regulile Alpilor.

Așadar, Alpeis este, cu siguranță, o experiență de încercat cu mintea limpede și ceva filme dubioase la bord. Și poate cu această rețetă, filmul va ajunge la noi și va deveni o bizarerie care cumulează cîteva probleme pe care, în calitate de oameni, nu le putem rosti. Prin Alpeis devenim reciclabili, ușor de înlocuit, aproape neînsemnați, dar și mult prea facil de copiat și imitat. Sau, putem deveni dulăi ce se dresează ușor, din nevoia de afecțiune, care se hrănesc cu durere și care pot fi ținuți în viață doar de moarte.

Name: Alpeis
Director: Giorgos Lanthimos
Year: 2011
Actors: Stavros Psyllakis, Aris Servetalis, Johnny Vekris
Awards: Golden Osella at Venice

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s