Caótica Ana sau Filmul-porumbel

cartel_caoticaana-large

Un spirit. Zeci de reîncarnări. Un film care își ia brusc zborul: Caótica Ana.

Ana este o fată a cavernelor. Și a zecilor de uși pe care le deschide fără să vrea. O privire adînc pierdută într-un tablou o va plimba prin multele ei trecuturi. Cîteva numere o fac să resimtă fiecare sfîrșit de viață cu o intensitate chinuitoare. Și unii oameni pur și simplu îi amintesc de numeroasele ei origini anterioare. Dar un singur om stă punte peste toate acestea și o ajută să guste din prezent mai mult decît orice altă viață.

Poate, așa cum spun criticii, cel mai pretențios film al lui Medem. Și nu o susțin pentru că ar fi o colcăială de simboluri și idei abrazive, ci pentru că tratează una dintre temele mele preferate într-un mod la care nu m-aș fi gîndit niciodată: colorat și țipător. Involuntar, atunci cînd vine vorba despre vieți multiple trecute și flash-back-uri din acestea, mintea îmi zboară la frumosul Uncle Boonmee și la psihedelicul Enter the Void, care prezintă aproximativ același subiect într-o manieră lentă și întunecată, îngreunată de trimiteri la religii și culturi. Într-un mod absolut genial, Medem ia această potecă bătută bine și îi oferă cîteva cotituri excepționale. Avem parte de frumoase lacune în poveste și de mirajul hipnozei, care ascund trăiri puternice, ce se împletesc alert cu o realitate pestriță.

Departe de modelele sinistre și sumbre amintite mai sus, Caótica Ana este ca un porumbel. Imaculată și agitată, acțiunea se petrece într-un spațiu feeric, prielnic dezvoltării de identități artistice. Ana este un spirit liber, ce se chinuie să rămînă astfel, în ciuda insistențelor celor care o înconjoară. Putenic ancorată într-o iubire machiavelică, ce o ajută să își descopere talentul de a migra între viețile anterioare, fata seamănă de la depărtare cu un alt personaj frumos de-al lui Medem: Elena din Lucía y el sexo. Pe alocuri aproape că le putem confunda pe cele două, dacă ne uităm la felul în care se lasă frămîntate de dragoste și la celebrul mod în care plutesc în apa oceanului. Ca o amprentă a regizorului (ca la Almodovar), femeile se păstrează mereu în apropierea apelor și se dedau plăcerilor sexuale fără inhibiții, pentru a descoperi mai ușor lumea pe care o posedă. Pentru că de la Lucia, la Elena și la Ana, nici una nu are fruntea plecată, nici una nu suferă prostește, ci se luptă pentru deținerea unei realități, pe care o demonstrează constant în fața celorlalți.

Cu toate acestea, există și o notă bizară a filmului, care se păstrează sub anonimat la început și care ne face să ne inventăm propriul labirint, în care devenim fără scăpare. Ca de fiecare dată, Medem ne lasă pînă în ultima clipă să scriem în minte un deznodămînt pe care îl credem potrivit, doar pentru a-l demonta brutal și pentru a ne face să ne amintim de el ori de cîte ori trecem printr-un déjà vu.

Name: Caótica Ana
Director: Julio Medem
Year: 2007
Actors: Manuela Vellés, Charlotte Rampling, Bebe

2 thoughts on “Caótica Ana sau Filmul-porumbel

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s