Un prophète sau Godfather reloaded

936full-a-prophet-poster

Un film grandios, despre un Corleone rafinat: Un prophète.

Malik El Djebena este omul tuturor. De partea corsicanilor, mînă în mînă cu arabii, clădind din întîmplare un imperiu mafiot. La venirea lui închisoare soarta pare mai mult decît crudă, transformîndul rapid într-un criminal care acționează din ordinele unui superior. Tînărul tăcut și fără vlagă, care stă mereu cu tîmpla lipită de podea sau de masă, se cațără rapid pe culmile conștientizării și pe umerii celor care îl protejează și ajunge, cu o profeție, dumnezeul infractorilor.

Cu elemente care leagă acțiunea potrivit de sîngeroasă de sacralitate și dispute înrădăcinate, Un prophète este o capodoperă a zilelor noastre. Pe scurt, un Godfather sofisticat, care arată nu doar fațada mafiei ci mai ales ceea ce se întîmplă în stomacul ei. Îl vedem pe Malik încă de la intrarea sa într-o umbră a destinului, pînă la biruirea acestuia și croirea unuia nou. Dar pînă la arderea tuturor acestor etape suntem purtați de regizorul Jacques Audiard printr-o serie de relații și personaje care se intoxică de prezența lui El Djebena. Și una foarte interesantă, care se traduce foarte ușor printr-o coardă întinsă, care cedează încet, dar sigur este cea pe care o dezvoltă tînărul cu Cesar Luciani. El pare să fie factorul care declanșează în mintea arabului dorința de a scăpa de robie și de închisoare. Cu un rol puternic, de tată, italianul îi cere acestuia să ucidă, să trădeze și să se dezică de origini într-o manieră tiranică, dar benefică.

O ciudată combinație și o bizară luptă ni se va dezălui pe parcursul întregului film în persoana lui Malik El Djebena. Un arab care fraternizează cu dușmanul, un om loial și pașnic, care se caută pe sine în rămășițele unei religii și în imaginea unor halucinații. Sub această crustă vedem un criminal rece, un om fără scrupule, un trădător și un bărbat care face orice pentru putere. Într-o manieră genială, însă, prima o înghite elegant pe a doua și ne ajută să creăm o legătură specială cu personală și ne trezește o simpatie, poate, greu de justificat. Pentru că nu putem să nu observăm dorința lui Malik de a îndrepta greșelile din trecut și de a unifica două părți atît de diferite, pentru a bune capăt unui război la scară redusă.

Desigur, așa cum reiese din multitudinea de premii și recenzii lăudăroase, știm că avem de-a face cu o poveste excepțională, care ne lasă fără cuvinte. Dar ceea ce ne va bîntui sînt cele cîteva cadre care stau punte peste povestea mafiotă și care o îmbracă într-o aură mistică și misterioasă, făcîndu-ne să căutăm sensuri complicate și chei ascunse în acțiune. Și totul începe cu momentul în care în fața lui Malik apare Reyeb, un deținut arab pe care tînărul îl omoară în pușcărie din ordinul lui Cesar. Cu o rană mare, deschisă, la gît, această nălucă devine un confident și un alter ego, fiind acea parte care îi deschide tînărului ochii și care îl împinge în luptă. Excețională este trimiterea la sacru ce se face prin aceste cadre! Senzația pe care o crează această apariție este la fel cu cea în care misteriorul bărbat intră în viața personajelor din Teorema (Pasolini) și răscolește totul, lăsînd impresia unui Dumnezeu care pedepsește. La fel îl vom percepe și pe Reyeb, care dispare în flăcări, doar atunci cînd Malik se alătură în luptă arabilor, fără să trădeze tabăra mafioților corsicani.

Aceeași premoniție ni se dezvăluie și atunci cînd suntem martori la visul bărbatului, care se va transforma în realitate și îl va metamorfoza. La devenirea sa din larvă în fluture asistăm cu ochii nemișcați, vegheați de o prezență inexplicabilă. Din dorința de a găsi un răspuns la comportamentul lui Malik ne vom gîndi la, cel mai probabil, întoarcerea acestuia către religie și căință. Căci privirea pe care o aruncă înspre cer și dorința de a cădea în genunchi, epuizat de rugăciune, ne dictează să ne îndreptăm înspre acea zonă enigmatică și impenetrabilă, pe care, la început arabul o atacă și o folosește ca pe un mijloc de cîștiga simpatie. Dar, uitîndu-ne cu atenție, vom descoperi și că întreaga muncă a regizorului este de a face din mintea noastră un canal navigabil, pe care intră și ies zeci de idei. Avem trimiterea către problema arabilor în Franța, a unei proaste guvernări, a prosperității mafiei, a jocului de putere și dorinței de supraviețuire. Pe scurt, avem de-a face cu un om care face un joc echilibrat între două tabere adverse, plasat pe o tablă îngustă, într-o atmosferă tensionată, dirijat de o forță lăuntrică superioară. Un excepțional tablou sumbru cu o aură orbitor de luminoasă.

Name: Un prophète
Director: Jacques Audiard
Year: 2011
Actors: Tahar Rahim, Niels Arestrup, Adel Bencherif
Awards: Best Film Not in the English Language – BAFTA, British Independent Film Award, Grand Prize of the Jury – Cannes, 9 César Awards, Best Actor and Prix d’Excellence – European Film Award

2 thoughts on “Un prophète sau Godfather reloaded

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s