Am mai spus-o și mă repet. Nu sunt o împătimită a filmelor românești, ba chiar le ocolesc dacă nu sunt încolțită și forțată să le vizionez. În ultimii ani, însă, îndepărtîndu-mă de celebrul și mult vizionatul Ion (nici nu mai este cazul să menționez Baltagul) cîteva ciupercuțe românești cu pălărie lată mi-au trezit interesul și m-au făcut să scap de teama de a le savura în tihnă. Așadar, mai mult sau mai puțin otrăvitoare, cele care mi-au intrat rapid în sînge și care m-au intoxicat de le-am pomenit mult și bine, săpătămîni în șir au fost:
5. Filantropica – văzut de trei ori, apreciat extrem de puțin prima dată, enorm de mult săptămîna trecută. Cred că filmul ăsta e într-un fel ca vinul. Cu cît îmbătrînești mai mult, cu atît devine mai bun.
4. Ilustrate cu flori de cîmp – nu este, cu siguranță o capodoperă, dar mă face să mă gîndesc la o poveste adevărată pe care am auzit-o și mă transpune în starea de “acasă”
3. Cuibul de viespi – asta ar trebuie să spună tot…
https://www.youtube.com/watch?v=gx0iFP9VIus
2. Cum mi-am petrecut sfîrșitul lumii – genial!
1. După dealuri – pe care l-am lăudat pînă cînd am plictisit pe toată lumea.
Leapșă preluată de la Filme-cărți, dedicată tuturor “cineloților”!
Cinemateca lu' Zăvoi 
frumoase alegeri, Adriana! Eu inca nu am vazut “Dupa dealuri”. Sunt sigura ca ar fi intrat in topul meu 🙂
Da, cu siguranta va ocupa multa locuri 1 😀
eram sigura ca pe locul I la tine va fi dupa dealuri dupa superba recenzie pe care ai facut-o filmului. cat de curand o sa-l vad si eu si revin cu o parere 🙂
Abia astept sa vad ce impresii iti lasa. Citesc cu mare pofta fiecare cuvant despre acest film!