Charlie and the Chocolate Factory sau Un dulce amărît

O lume dulce. Un copil norocos. Un adult amărui. Un film ca un pahar de lapte cald și un fursec: Charlie and the Chocolate Factory.

În lumea lui Willy Wonka totul este lipicios. Gumă, acadele, ciocolată, pereți, podea, haine. Doar de el nu se lipește nimeni. Și pentru a găsi pe cineva care să fie cu el la fel cum sunt caramelele cu măselele deschide porțile celei mari fabrici de dulciuri din întregul ținut. Iar pentru a ajunge printre cei care au șansa să îl întîlnească, toți copiii trebuie să lupte murdar și să își coriască loc cu coatele. Numai Charlie Bucket stă deoparte și așteaptă să găsească ultimul tichet auriu. Nu are nici bani să cumpere ciocolata, nici părinți care pot vinde orice pentru unul, dar are un noroc uimitor și un destin fabulos de dulce. Și ajunge în faimosul loc unde există poduri de cremă și oameni mici și morocănoși, cărora li se zice Oompa Loompa și care vîslesc pe o mare de ciocolată, către gîndurile bizarului Willy Wonka – singurul dulce amărît.

Cu siguranță că aceasta nu este cea mai frumoasă poveste care se despinde din paginile unei cărți și se transformă în imagini. Dar este cu siguranță una creată special pentru un singur regizor: Tim Burton. Nimeni altul nu ar fi putut regiza o asemenea “dulcegărie” într-o manieră atît de originală și proprie. De departe, din culori, umbre și joc putem spune că povestea capătă o aură întunecată, iar simpla prezență a lui Depp ne avertizează că balonul cu gumă al lui Tim Burton se va umfla atît de tare încît va exploda peste noi. Și tocmai această așteptare ne face în final să spunem zîmbind cald că este o altă reușită, nici prea exagerată, nici prea blîndă, ci doar în dulcele stil clasic burtonian.

Și, poate că, aceasta este prima cronică strict subiectivă și primul film despre care vorbesc cu gura plină și întinsă într-un zîmbet pînă la urechi. Asta pentru că nu pot să îmi scot din minte deliciul pe care mi l-a provocat citirea poveștii și mirarea care mi s-a întipărit pe chip cînd am văzut prima ecranizare. Mereu am considerat că acest mic univers lipicios poate fi exploatat într-o cu totul altă manieră și se pare că gîndurile mi-au fost citite mai bine decît mi-aș fi închipuit. Așadar, vă sfătuiesc să vă înmuiați bine de tot în acest univers al copiilor care se îneacă în propriile dorințe, care se pierd hulpavi printre bomboane, care dispar cînd nu ne sunt pe plac și al singurului om care poate fi nefericit într-un paradis de ciocolată.

Name: Charlie and the Chocolate Factory
Director: Tim Burton
Story: Roald Dahl
Year: 2005
Actors: Johnny Depp, Freddie Highmore, David Kelly
Awards

5 thoughts on “Charlie and the Chocolate Factory sau Un dulce amărît

  1. Mi-a plăcut mult, dar nu la fel de mult precum originalul. Sigur, are elemente vizuale mai bune şi mai colorate… şi finalul este diferit faţă de cel original, dar parcă îi lipseşte ceva. Nu zic că e rău să fie diferit… dar, repet, mai bun mi s-a părut filmul vechi!

    1. Eu sincer cred ca l-am vazut intr-un moment nepotrivit pe acela, pentru ca nu mi-a placut deloc… Am preferat amprenta Tim Burton, dar m-ai facut sa imi doresc sa il revad pe cel vechi. Asa ca ii dau bice si il caut, spre sa il gasesc…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s