Never Let Me Go sau Filmul-elipsă

O lume detașabilă. Trei oameni indispensabili. Zeci de despărțiri. Un film ca o ceață groasă și înecăcioasă: Never Let Me Go.

Ruth are un singur drum pe care poate merge. Încet, spre moarte. Îi are alături de ea pe Kathy și Tommy, iar asta o face să fie mai puțin tristă. Se cunosc încă din copilărie, cînd petreceau ore întregi în încăperile înalte ale internatului și visau să fie liberi. Dar maturitatea vine în viața lor odată cu cîteva cuvinte grele, care nu înseamnă nimic în timpanele celor trei tineri. Treptat, însă, află că lumea lor este o dublură tristă a uneia normale, că undeva acolo există o altă Ruth și alți Kathy și Tommy, cu același chip, dar cu altfel de probleme. Probleme pentru care ei sunt doar niste simple soluții, mereu la îndemînă.

O superbă ecranizare a unui roman de excepție, care îngrozește mintea cinefilului cu imagini blînde și dialoguri molcome, care intră în oase cu cerul lui posomorît și care devine de neuitat prin mirosul lui greu și gustul de metal. Vom observa o frumoasă închidere/deschidere a cadrelor, de la cîmpii largi și tavane infinite, trecem în camere și holuri de spital, ca apoi să revenim în fața unei întinderi de ape, care nu purifică ci ucide.

Desigur, putem spune că avînd o astfel de poveste în spate (cei care au citit cartea îmi vor da dreptate) filmul nu avea cum să coboare sub calificativul de perfect. Dar dacă privim printr-un ochi de cinefil și printr-un ochi de “literofil” nu putem să nu observăm superbele jocuri de lumini, sublinierea și evidențierea pasajelor cheie din carte, frumoasa și aprope fireasca alegere a actorilor (chiar am apreciat-o pe Keira pentru acest rol, singurul, cred eu, pentru care poate fi apreciata) și minunatele peisaje urîte. Toate acestea creează un tablou mitic, care aproape că ne duc cu gîndul înspre o combinație între Bosch și ale lui zeci de rele, Michelangelo și ale lui coduri ascunse în detalii și Magritte și ale lui elipse.

Pe scurt, nu pot să spun decît că avem de-a face cu o bătălie crîncenă între carte și film, între imagine și scris din care toate aceste elemente ies triumfătoare.

Name: Never Let Me Go
Director: Mark Romanek
Novel by Kazuo Ishiguro
Year: 2010
Actors: Keira Knightley, Carey Mulligan, Andrew Garfield
Awards

5 thoughts on “Never Let Me Go sau Filmul-elipsă

  1. Dap, am vazut si filmul, am citit si cartea (asta-i si ordinea). amandoua mi-au placut/socat dar daca-ar fi sa apreciez, cred ca filmul are un “+” in comparatie cu romanul. aceasta-i parerea mea:)

  2. frumoasa recenzie, frumos si filmu, mi-a placut, totusi eu parca ma asteptam la ceva mai mult vazand trailer-ul dar.. cred ca sunt eu prea pretentioasa :)))… in definitiv e un film reusit.
    m-ai facut curioasa in privinta cartii pe care pana acum nu am intentionat sa o citesc, dar cred ca o sa fie urmatoarea mea achizitie🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s