O societate obtuză. O iubire nefirească. O tragedie modernă. Un film delicat, ca o dantelă de bumbac: Maurice.
Într-o cameră îngustă ticsită de cărți, Maurice se luptă cu demoni invizibili. Reușește să îi ascundă bine sub discursul pompos pe care îl flutură sub nasul bărbatului de care s-a îndrăgostit. Îi place să iasă în fața amicilor săi și să discute pe un ton blînd dar ferm despre cele mai înalte trepte ale existenței, artă și romane. După ce își încheie discursul și aude aplauzele în mintea lui, își furișează privirea în ochii lui Clive și așteaptă. Dacă el se ridică, pleacă. Dacă el stă și rîde, se așază incomod pe canapea.
Clive nu are aceeași tărie. Nu știe cum să răspundă avansurilor, chiar dacă nu îi sunt tocmai improprii. Educația și presiunea societății l-au transformat într-un clișeu. S-au înrădăcinat atît de bine ideile care îl îndemnau să stea departe de scandaluri, să se însoare de tînăr, să nu iasă în evidență decît prin inteligență încît preferă să renunțe la dragoste. Nici Maurice nu și-a putut accepta persoana imediat ce a fost conștient de ea. A încercat să o alunge, dar s-a întors de fiecare dată mult mai puternică. Pînă cînd a ridicat un steag de pace și a tăcut.
Pe scurt, un film în marele stil clasic al lui James Ivory. Aceeași tristețe din The Remains of the Day, aceeași forță din Howard’s End și aceeași iubire ca în Room with a View. Iar pe lîngă toate acestea o încărcătură care poartă un greu parfum de crini. Imposibil de respirat, superb și rafinat, Maurice poate fi ușor numit o capodoperă. Cu un joc impecabil și o acțiune controlat previzibilă, reușește să rămînă agățat multă vreme de culmile minților cinefile.
Name: Maurice
Director: James Ivory
Year: 1987
Actors: James Wilby, Rupert Graves, Hugh Grant (!)
Awards
Cinemateca lu' Zăvoi 
minunat film, iti ramane intiparit in minte
Da, este superb si cam putin cunoscut, din pacate.