Vremuri incerte. Lecții dure. Iubiri pierdute. Un film greu de privit: Bent.
Pentru Max totul se termină din cauza istoriei. Viața lui tumultuoasă, certitudinile și certurile. Poate că nu s-ar fi gîndit niciodată la asta, dar oamenii începeau să vorbească în jurul lui despre deportări și despre locuri speciale unde naziștii trimit homosexualii pentru experimente și moarte. Undeva, înauntrul său, Max știa că va ajunge la Dachau, doar că pentru ceea ce se va întîmpla acolo avea mai totul pregătit. Nu va lua triunghiul roz, ci însemnul galben, pentru că nimeni nu trebuie să știe motivul pentru care el este acolo. Preferă ca toți ceilalți să creadă că este evreu, mai bine decît să știe că este homosexual. De unde vine această teamă de a rezvălui totul, nu știe. Dar mai mult ca sigur nu știe nici că ea va dispărea odată cu o iubire care vine pe neașteptate.
Pe scurt, Bent este acea parte neagră, închisă, din sublimul La vita e bella. Ca trăire, acest film va fi o înțepătură invizibilă, care începe lent, ca o apăsare pe care privitorul rafinat o va percepe și va ști că urmează ceva grandios. În final, o puternică împunsătură va străpunge sufletul și va lăsa o rană care se cicatrizează greu. Iar ca experiență cinematografică putem spune că vom în multe clipe că suntem trădați de acțiune, că vom crede că ea nu merge în direcția dorită de noi, dar avem de-a face cu o ocolire, pentru a ne oferi un răgaz de detașare, de a călători în afara tuturor clipelor dureroase.
Monumentală este, desigur, simbolica scenă de sex, în care personajele reușesc să simtă atingeri și plăceri doar prin simplul stimul verbal și printr-o imensă dorință de evadare. Aceasta va fi, pînă la urmă, ultima dorință a unora.
Name: Bent
Director: Sean Mathias
Year: 1997
Actors: Lothaire Bluteau, Clive Owen, Mick Jagger
Awards: Cannes – Award of the Youth
Cinemateca lu' Zăvoi 