Lolita sau Fata tatii

O fată obraznică. Un tată vitreg. O familie aproape fericită. Un film cu greutate: Lolita.

Dolores nu a fost niciodată mai obraznică. Își mușcă buzele, își trage bluza, se întinde pe pat și așteaptă. Știe că Humbert, noul venit, o vede și o adulmecă. Pentru el își pictează buzele cu roșu și doar cu el va accepta să plece departe. Prin camerele de hotel pe care le tot schimbă fata îi face confesiuni și îl lasă să facă dragoste cu ea. Apoi se plînge de dureri și îi reproșează că este degustător. Iar prin acest joc de care nu este pe deplin conștientă îl face să își piardă mințile. Humbert devine un bărbat obsedat de mica persoană care îi bîntuie hormonii și sufletul. Este gelos, blînd ca un miel, tulbure ca vinul, amețit și dezorientat, atît de tăhui încît îngăduie ca mica Dolores să fie furată de sub nasul lui. O va regăsi mai tîrziu, cînd va fi un nebun plin de speranțe și o va iubi la fel de mult, chiar dacă din Lolita nu a mai rămas nimic.

O foarte frumoasă ecranizare a romanului lui Nakobov. Poate chiar mai bună (o prefer pe aceasta) decît cea a lui Kubrik, prin gustul de erotism pur pe care îl transmite. Deși nu ne este decît sugerat acest lucru, între Dolores și Humbert se întîmplă fapte mari. Și poate mai mult decît aceste fapte mari, se petrece o dematurizare extrem de interesant de observat. Niciodată Lolita nu va fi cea care se contaminează cu maturitatea bărbatului, așa cum vedem în Pretty Baby. Nu, aici omul în toată firea întră în pielea adolescentului, a copilului mai bine spus și experimentează pe rînd toate etapele unei iubiri fierbinți. Și ca orice pasiune totul se va risipi la lumina puternică de neon.

De o poză genială această variantă. Îmbrăcată în bluzele ei scurte și în materiale colorate această Lolită are ca scop bîntuirea ochiului și săltarea adrenalinei. Poate fi chiar o frumoasă fantomă de care toți cinefilii se vor lăsa bîntuiți la vederea unei fete tinere.

Name: Lolita
Director: Adrian Lyne
Year: 1997
Actors: Jeremy Irons, Dominique Swain and Melanie Griffith
Awards

4 thoughts on “Lolita sau Fata tatii

  1. cred ca am vazut majoritatea filmelor lolita si nici unul nu mi se pare ca se ridica la nivelul cartii, totusi daca ar fi sa aleg neaparat unul, cred ca acesta este cat de cat mai aproape de valoarea cartii.

  2. Văd că ăsta e remake-ul din 1997… Ce-i drept, mi-a plăcut mult mai mult originalul lui Kubrick şi nu doar pentru că era alb-negru :)). Drama, suspansul şi interacţiunile dintre personaje păreau să fie mai autentice, mai bine jucate decât în cealaltă variantă…

    1. Iar mie mi-a placut erotismul astuia. Nu sunt un fan al variantei alb negru dar sper sa o pot cuprinde si pe asta in saptamana, Este, desigur, MARELE Lolita!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s