Detachment sau Cercuri

Un fugar. O turmă fără direcție. Un scop nobil. Un film deloc obișnuit: Detachment.

Henry nu e un tip oarecare. Situat undeva în cercul oamenilor care duc în aparență un trai normal, care merg cu metroul și își îngrijesc rudele bătrîne. În afara mediului său Henry este doar un alt american care se ferește să guste prea mult din viață. Care caută să fugă din tiparul mediocrității și să refugieze în sine, chiar dacă asta echivalează cu un suicid.

La școală, însă, profesorul începe să trădeze din frustrarile adînci care îl afumă pe dinăuntru. Copiii sunt proști, părinții idioți, colegii incompetenți, viitorul este negru, toți ajung niște ratați. Iar de aici se formează un al doilea cerc, care se strînge ușor în jurul lui Henry și îl sufocă. Este momentul în care realizează că poate face ceva pentru ei și încearcă, dar atunci cînd cineva se apropie prea mult aerul devine rarefiat, iar el abandonează și respinge dintr-o convingere profundă că trebuie să se țină departe de lume. Treptat, vom vedea cum acest monument de răceală începe să se dezintegreze și să lase la iveală un pui de-o zi.

Pe scurt, un film neașteptat de bun. Recunosc faptul că la început am afirmat că va fi un alt film cu profesorul bun vs. copiii răi și negri, dar nu a fost necesar prea mult pentru a mă covinge că acest Mr. Henry este, de fapt, un personaj genial gîndit. Atît de genial încît pare real în carne și oase. Iar ceea ce șochează cel mai mult și frapeazaă și încîntă este jocul de închis-deschis pe care îl pune în scenă minunatul Brody. Apoare că putem spune că avem de-a face cu o persoană bipolară aici. O dorință nestăvilită de a face bine se bate continuu cu pornirea de detașare și gustul plăcut al neimplicării. Iar din acest cocktail rezultă un erou care se pierde prin mulțime.

Name: Detachment
Director: Tony Kaye
Year: 2011
Actors: Adrien Brody, Christina Hendricks
Awards

Film sorbit de pe Marele Ecran