Leapșa cinefilă sau Amintiri cinefile

Și pentru că astăzi a fost o bună zi pentru provocări, o voi accepta și pe cea mai nouă pornită de la Teo (Cinemagazin). Trebuie, așadar, să numesc primele mele filme, cele de care îmi amintesc din fragedă pruncie. Cam greu, avînd în vedere că eu îmi împart erele vizionării în două (pre și post Pasolini) dar să vedem ce iese…

1. Dracula – nu rețin foarte bine în ce împrejurări eram, dar știu că eram cam copil. Iar scena care m-a marcat de-a dreptul este cea în care mirificul conte se transformă într-o turmă de șobolani.

2. Frankenstein (1994) – tot în copilăria mea simpatică am văzut cîteva secvențe din acest minunat film. Toate bune și frumoase pînă la secvența în care monstrul își ridică mireasa și o dansează… oribil!

3. Oglinda – mult timp m-a bîntuit această imagine, prinsă pe fugă pe TVR Cultural. Aproape că abandonasem ideea că există și credeam acest film un miraj, pînă acum vreo 5 ani cînd am văzut Oglinda și am realizat ce minune mi-a scăpat atunci.

4. Ilustrate cu flori de cîmp – l-am văzut de 5 ori cred, de fiecare dată cu aceeași plăcere, prima dată pe la 13-14 ani.

5. Cuibul de viespi – cred că acesta a fost primul meu contact cu filmul… nu rețin foarte bine dar știu că am rîs cu lacrimi la o scenă tragică.

Update:

6. Powder – reținusem din el doar un chip de albinos și … cam atît. L-am căutat îndelung pînă cînd PRO TV-ul s-a gîndit să îl redifuzeze iar eu descoperisem internetul și am reușit să îl caut.

13 thoughts on “Leapșa cinefilă sau Amintiri cinefile

  1. Şi eu ţin minte că m-am uitat la varianta cu Robert De Niro a filmului Frankenstein… Nu a fost primul horror (acela a fost Dracula, pe care l-ai prezentat şi tu), dar tot m-a speriat şi m-a făcut să fiu agitat…

      1. Zici că ”Păsările” încă ar fi de speriat… Pentru mine mi s-a părut mai mult mind-fuck decât horror. Sau poate acel gen de horror creat din suspans dus la extrem, combinat cu câteva scene un pic mai dure…

  2. ma bucur sa vad ca nu sunt singura care a rams impresionata inca de mica de imaginile lui tarkovski, evident nu in modul in care il apreciem acum, dar a fost deschizator de drumuri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s