Babycall sau Jumătatea perfectă

O mamă temătoare. O relație șubrezită. O întîmplare misterioasă. Un film sufocant, ca un cordon ombilical: Babycall.

Anna este o femeie abuzată. Cu privirea speriată, buzele vinete, pielea palidă și gesturi compulsive. Simte mereu nevoia să se apere de o forță nevăzută și să aștearnă o pătură invizibilă peste ea și copilul ei, ca să nu îi mai observe nimeni. Băiețelul ei se pare că a moștenit aceeași frică, dar figura i se completează de un calm absurd și de o răceală care ridică suspiciuni. Pe cît de mult încearcă Ana să îș țină aproape de ea, pe atît de mult copilul reușește să se refugieze într-o altă lume. Iar asta o face pe mamă să se abandoneze într-un vortex de întîmplări pe care nu și le explică.

Babycall este, prin haosul lui natural generat, o încercare reușită pe alocuri. Departe de a fi un fan al filmelor de acest gen îmi permit să mă pronunț satisfăcută de prima jumătate a lui și ușor supărată de cea de-a doua. Încercînd totuși să păstrez o anumită obiectivitate voi afirma sus și tare că acestui regizor îi reușește de minune crearea de confuzii. Le țese într-un așa fel încît la un moment dat toate personajele devin suspecte de ceva. Plasate într-o acțiune care pare pentru început de un calm cinematografic caracteristic țărilor nordice, ele nu fac altceva decît să se lase purtate de angoasă și de nebunia firească declanșată de un șoc profund.

Cu alte cuvinte, Anna este o replică fidelă a unei mame disperate, pusă în joc de o actriță care merită lauri. Iar povestea este o încercarea curajoasă de a transforma un thriller cu subiect recurent într-un film autentic, care reușește, la fel cum am afirmat și mai sus, doar pe jumătate. Cu un deznodămînt ușor previzibil dar și intrigant, Babycall este o draguță surpriză în ochii mei ahtiați după filme dure.

Film pescuit de pe Filme-cărți.

Name: Babycall
Director: Pål Sletaune
Year: 2011
Actors: Noomi Rapace, Kristoffer Joner

3 thoughts on “Babycall sau Jumătatea perfectă

    1. Sincer de la filmul asta nu ma asteptam sa fie nici macar atat, dar m-a impresionat oarecum. este primul pe care il critic usor pe blog :)) Am sa fac o miscare si cu acesta, poate ma obisnuiesc cu acest gen si nu ma mai supar asa de tare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s