Guest post: The Painted Veil sau Suferința edwardiană

“- Men are incalculable. I thought you were just like everybody else, and now I feel I don’t know the first thing about you…”

Guest post by Angela (Anzhela Movies)

Intru-celebrarea Landscape Movies Week gazduita de Cinemateca lu’ Zavoi, vreau sa-mi aduc propria contributie si la invitatia moderatoarei blogului, Adriana, am consimtit sa va vorbesc despre unul din acele filme exotice care nu doar ofera peisaje luxuriante, dar se concentreaza si asupra conturarii unor personaje fragile, implicate intr-o poveste romantica cu gust dulce-amarui.

Coproductia “The Painted Veil” este o drama puternica regizata de John Curran, aflat la a doua colaborare cu Naomi Watts dupa indiscretul “We Don’t Live Here Anymore”. Scenariul are la baza romanul cu acelasi titlu aparut in 1925, supus unei a treia adaptari, dupa ecranizarile din 1934 (cu Herbert Marshall si Greta Garbo), succedata de cea din 1957, versiunea fondata de The Seventh Sin (cu Bill Travers si Eleanor Parker). Aprecierile puse pe seama realizarilor “The Painted Veil” sunt justificate prin recrearea atmosferei disparute de un secol, perioada edwardiana ce respira eleganta si respect. Aceeasi lume era divizata de saracie, de refularea sentimentelor, de supunerii si indatoriri.

Rasfata Kitty (Watts) il cunoaste pe sarmantul si timidul doctor Walter Fane, preocupat de studierea molimelor. Prinsi intr-un mariaj de convenienta, cei doi par a lua parte la un aranjament diplomat, formal, fara vreo implicare emotionala. Dupa ce afla ca sotia sa l-a inselat cu un individ palid si opac, Walter nutreste o calatorie intr-un sat indepartat al Chinei, pentru a o lipsi pe Kitty de confortul indestulat. Parteneriatul rece, legaturile absente, se prabusesc odata ajunsi intr-un satuc izolat unde Kitty simte ca este mai degraba pedepsita decat mustrata pentru invatarea unei pilde. Incercarile pasagere de a relationa, tentativele de cunoastere si discutiile sunt stangace si nesigure la inceput, dar relatia lor tinde spre o evolutie promitatoare. Primim oare ceea ce ce dorim? Plangem de fericire sau privim inmarmuriti de tristete? Este greu adeseori sa-ti recunosti esecurile…

Fiecare personaj este suferind. Indiferent ca vedem asta imediat sau dupa ce ii cunoastem, lasandu-ne sa le aflam framantarile. Unul este schingiuit de boala, unul de indiferenta si unul de comoditate. Frivoli sau nu, incercati sau privilegiati, ajungem cumva, intr-un fel sau altul sa empatizam cu protagonistii principali. Naomi Watts si carismaticul cu chip de inocent, Edward Norton isi insufletesc personajele credibil, tandemul lor perpetuand sentimentul de remuscare. Doar Liev Schreiber pare sa-si fi perpelit taios personajul. Nu transmite nimic si asta nu se datoreaza timpului scurt de aparitie.

Este adevarat ca finalul infatisat nu este cel dorit, dar adeseori ori cele mai frumoase ipostaze, cele care raman intiparite in amintirile noastre sunt exact cele contrare imaginatiei noastre. Filmarile au fost turnate intr-o asezare asiatica, in China, spectatorii simtindu-se rasfatati de cateva scene ce imortalizeaza un taram feeric, imbracat in verdeata acoperita de un cer mohorat. Pentru mine, “The Painted Veil” este o fresca a unei civilizatii pretentioase, o colaborare intre un “Silk” domol, un “Love in The Time of Cholera” mai fraged si un “Water”mai putin ambitios. Drama romantica “The Painted Veil” poate face abuz de scene melancolice, dar nu ii poti renega precautia cu care-si mentine ritmul.

Regizor: John Curran
Actori: Naomi Watts, Edward Norton, Liev Schreiber, Toby Jones
Gen: Drama, Romantic
Premii: 7 premii, 3 nominalizari
Tara: China | USA | Canada
Durata: 125 minute
Rating autor: nota 8

5 thoughts on “Guest post: The Painted Veil sau Suferința edwardiană

    1. Maria, iti multumesc! De asemenea, ii sunt recunoscatoare si Adrianei pentru sansa. De foarte mult timp o amenintam cu un guest post😛. Ma bucur ca am reusit sa fac unul care place. Filmul este foarte frumos, trist si totusi viu… Coloana sonora nu poate fi ignorata!

  1. Da… Filmul e bun şi toată povestea este de un dramatism greu de închipuit! Mă bucur că Edward Norton interpretează rolul lui Walter Fane. O performanţă reuşită pentru acest actor! Aflu de la tine că a fost şi un roman la bază… ceea ce nu mă surprinde, dar îmi confirmă ideea că foarte multe filme sunt adaptări după romane sau poveşti… Felicitări pentru guest post!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s