El Diario De Frida Kahlo sau Un tablou adînc

Nu îmi stă în fire să disec cărți. Nu consider că mai am nimic de spus despre ele odată ce au fost scrise. Poate dacă le-aș vedea ca idee atunci aș cîrcoti și aș sugruma pornirile autorului, dar așa… tot ceea ce aș putea spune despre ele a fost deja scăpat printre rînduri și îngrămădit în mințile marilor cititori și critici. De jena propriei inculturi tac și sughiț.

Dar un jurnal nu este o carte. El este mai mult o pictură detaliată, ca un Bosch, care permite dracului să își vîre coada acolo unde mai există o gură de aer și să scoată din imagini toată seva și să o înghită hulpav. Sau altfel spus, pe un ton mai puțin aberant și încîlcit, un jurnal este o persoană. Respiră, trăiește, urăște, iubește și naște în cititor punți și sertare. Cum altfel decît printr-un asemenea obiect cu chip de om ne putem noi, muritorii, găsi un echivalent în Frida Kahlo.

Mai mult ca o înșiruire de dureri, El Diario De Frida Kahlo: Un Intimo Autorretrato este o adunătură de foi care nu ne spune nimic, ci ne desenează pe suflet o traiectorie curbă, care ne face să deraiem de la simplele noastre trăiri și să ajungem la profunzimea sentimentelor. Dorul pe care îl descrie Frida, sufocant și iritant, este scrijelit cu roșu, cît jumătate de foaie iar pasiunea ei stă imprimată cu cerneală neagră, peste care s-au așezat tușe de albastru puternic. Iar pe mai bine din jumătate de foi se cațără monștri și flori, avortoni și copii, sînge și lacrimi.

“ORIGIN OF THE TWO FRIDAS. Memory. I must have been six years old when I had the intense experience of an imaginary friendship with a little girl … roughly my own age. On the window of my old room,facing Allende Street, I used to breathe on one of the top panes. And with my finger I would draw a “door”, through that “door” I would come out, in my imagination, and hurriedly, with immense happiness, I would cross all the field I could see until I reached  a dairy store called PINZON. Through the “O” in PINZON I entered and descended impetuously to the entrails of the earth, where “my imaginary friend” always waited for me. I don’t remember her appearance or her color. But I do remember her joyfulness – she laughed a lot. Soundlessly. She was agile. And danced as if she were weightless. I followed her in every movement and while she danced, I told her my secret problems. Which ones? I can’t remember. But from my voice she knew all about my affairs … When I came back to the window, I would enter through the same door I had drawn on the glass. When? How long had I beenwith “her”? I don’t know. It could have been a second or thousands of years … I was happy. I would erase the “door” with my hand and it would “disappear.” I ran with my secret and my joy to the farthest corner of the patio of my house, and always to the same place, under a cedrontree, I would shout and laugh Amazed to be alone with my great happiness with the very vivid memory of the little girl. It has been 34 years since I lived that magical friendship and every time I remember it it comes alive and grows more and more insidemy world. PINZON 1950.” Frida Kahlo

“I’ve been sick for a year now. Seven operationson my spinal column. Doctor Farill saved me. He brought me back the joy of life. I am still in the wheel-chair, and I don’t know if I’ll be able to walk again soon. I have a plaster corset even though it is a frightful nuisance, it help smy spine. I don’t feel any pain. Only this … bloody tiredness, and naturally, quite often, despair. A despair which no words can describe. I’m still eager to live. I’ve started to paint again. Alittle picture togive to Dr Farill on which I’m working with all my love.I feel uneasy about my painting. Above all I want to transform it into something useful for the Communist revolutionary movement, since up to now I have only painted the earnest portrayal of myself, but I’m very far from work that could serve the Party. I have to fight with all my strength to contribute the few positive things my health allows me to the revolution. The only true reason to live for.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s