Klimt sau Alchimistul

Un diavol cu aripi. Un om care a revoltat întreaga Europă.  Un film cult cu sclipiri de aur: Klimt.

O viață care nu poate fi cuprinsă într-un singur film, aceasta a marelui pictor austriac Gustav Klimt. Așa că vom începe să îl descoperim de la finalul ei, de pe patul de spital, strigînd după flori și după oglinda care s-a spart doar cît s-a uitat în ea. Bolnav de sifilis, maestrul se lasă purtat de nebunia închipuirilor sale și le sărută, ba chiar se îndrăgostește de ele. Și le pictează în cel mai frumos chip cu putință, cu sînii dezgoliți și zîmbetul ușor, cu coapsele desfăcute sau spatele arcuit pentru dorință. Iar întreaga omenire, mai mult sau mai puțin cunoscătoare de artă, se revoltă împotriva lui, condamnîndu-l la repudiere.

Pe scurt, avem de-a face cu un bizar film, conceput într-o construcție circulară, atît de rotundă, încît privitorul va ameți, precum i se întîmpla în copilărie cînd se învîrtea pînă cînd cei doi poli ai Pămîntului se inversau. Presărat cu mici (minuscule) indicii pentru a putea face diferența între acțiunea care se petrece doar în creierul lui Klimt și realitatea scîrbos de efemeră, acest joc poate fi numit aproape perfect. Nici nu trebuia un mai mare sau mai mic efort pentru a portretiza ceea ce îmi place să numesc zborul lui Klimt (picturile lui). Ne vom întîlni adesea cu refuzul său de a-și numi arta portrete, preferînd cuvîntul alegori. Iar prin această replică reușim să ne dăm seama cum funcționa mintea lui Klimt: prelua imaginea și printr-un filtru o transforma într-o idee preschimbată în tușe, pentru ca ea să capete acea aură de care are nevoie, să scoată la iveală de pe chipul unei femei ceea ce mulți alții nu văd, acea umbră de tristețe, sau de pasiune, sau chiar ușurătate și perversiune, sau răutate și superioritate. Iar prin această metodă, prin care își topește aripile ca Icar și devine un proscris în societatea vieneză a vremurilor sale, damele se transformă în șerpi, prostituatele lui dragi se preschimbă în ființe mitice, toate curvele devin mame devotate și sfinte, iar toate iubirile se preschimbă în aur.

În absolut superbul și ciudatul rol (zbor) al lui Gustav Klimt este chiar omul care inspiră prin gesturi și privire cel mai aprig cerc al drăciei: John Malkovich. Poate că nu există un altul care să exprime mai bine nebunia firească și încăpățînarea de a exista ca formă fără fond. Cert este că la o primă privire vom fi furați de acest mare joc și vom uita de ceea ce se întîmplă în spate, pe pînză, acolo unde culorile încep să contureze viața unui om care nu a vrut să știe ce lasă în urmă.

Name: Klimt
Director: Raoul Ruiz
Year: 2006
Actors: John Malkovich, Veronica Ferres

4 thoughts on “Klimt sau Alchimistul

  1. de obicei la tine gasesc filme pe care nu le-am vazut! acum surpriza este sa gasesc ceva ce am urmarit si care mi-a placut teribil de mult… frumos articole ! nu-l luasem in calcul pentru tema ta🙂.

  2. merci pentru recomandare, stiam de film dar nu stiu de ce nu l-am vazut pana acum, sunt destul de pretentioasa cand vine vorba de filme despre artisti.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s