Un Chien Andalou sau Studiu asupra visului dalinian

O tonă de idei îmbălsămate în suprarealism. O încercare de cuprinderea a lumii în tentacule freudiene. Un superb tablou mișcător în regia lui Luis Buñuel și a lui Salvador Dalí.

Fourmis dans le mains. O pornire năucitoare spre masturbare, care nu se poate liniști nici cu cel mai macabru peisaj. Atît de intensă este dorința “onanistă”, încît furnicile încep să țîșnească din căușul palmei și să împînzească întreaga lume cu setea lor. Devorează o femeie și un bărbat, doi preoți și o infinită lună care se lasă brăzdată de nori. Iar asta aduce în mintea noastră idei despre mediocritate, homosexualitate, religie, decadență și moarte. Dar mai ales ne face să cădem într-o lungă visare fără noimă, din care ne trezim revigorați ca după un somn care a durat o eternitate.

Un Chien Andalou poate că nu se pliază întocmai temei săptămînii (Painters’ Week), el nu descrie viața și opera lui Salvador Dali într-un mod clasic și nici nu ne spune ce îi plăcea artistului să consume la micul dejun. Dar haideți să privim în profunzimea lui și să vedem implicarea acestei voci unice în artă și traducerea simbolurilor lui preferate în cele mai celebre 17 minute din istoria cinematografiei. Avem, în primul rînd, visul. Ca în “Dream Caused by the Flight of a Bee Around a Pomegranate a Second Before Awakening” suntem supuși unei hipnoze. Zecile de scene se succed rapid și ne fac să ne credem într-o vîltoare de elemente aruncate pe “pînză” fără rost. Dar, la fel ca în pictura celebră, privitorul va simți scena de debut, cea în care ochiul unei femei este tăiat de o lamă, ca pe o înțepătură care îl va trezi și îl va duce în acțiune opt ani mai tîrziu. La nivel freudian, o mare influență în toată opera lui Dali, celebrul moment ne arată că tot acest film este doar o sugestie. Nimic nu se întîmplă în realitate, ci la o simplă atingere a unui punct potrivit, privitorul va face în mintea sa conexiunile corecte. “[It was intended] to express for the first time in images Freud’s discovery of the typical dream with a lengthy narrative, the consequence of the instantaneousness of a chance event which causes the sleeper to wake up. Thus, as a bar might fall on the neck of a sleeping person, causing them to wake up and for a long dream to end with the guillotine blade falling on them, the noise of the bee here provokes the sensation of the sting which will awaken Gala.”1

Și opt ani mai tîrziu ne trezim într-un vis mult mai profund. Unul în care avem de-a face cu un soi de vin în vins. În timp ce protagoniștii inițiali se uită pe fereastră văd o femeie ucisă de o mașină și se mmiră de încîntarea sadică pe care le-o aduce acest incident noi trecem în sfera lui Bunuel și a fetișului său pentru întîmplările care ne fură din zona reală și ne transportă în cea imaginară, în care trăim orice eveniment ca pe o parte din ființa noastră. Revenim la Dali cu putere, prin dezvoltarea ideii de mînă cuprinsă de furnici, o frumoasă portretizare a dorințelor nestăvilite. Dacă analizăm acest element, furnicile, ajungem la două dintre picturile maestrului: The Persistence of Memory, în care ceasul portocaliu înecat în furnici simbolizează moartea și The Great Masturbator, în care burta lăcustei este devorată de furnici. Extrem de interessantă această pictură conține poate cele mai mari obsesii ale lui Dali, exprimate înainte să o cunoască pe Gala. Teama sa de sex, obsesia de a nu fi contaminat cu boli venerice, oroarea dar și plăcerea pe care o trezește simpla vedere a organelor genitale feminine. Aici furnicile ilustrează tocmai acest lucru: femininul, partea care atrage și respinge în același timp. Personajul din Un Chien Andalou simte furnicături în palme, nu se poate abține de la masturbare pentru că este respins de femeia de care se simte atras, dar merge mai departe decît în pictura celebră și o forțează să stea nemișcată. Aceeași teamă de sexual ne este arătată și prin metafora pubisului, care devine întunecat, de necunoscut.

Și în încheierea acestei lungi analize, mai mult subiectivă decît corectă, probabil, scot printr-o comparație ușor injustă un alt element pentru care Salvador Dali poate că pălește în fața multor amatori de artă: necrofilia. Chiar maestrul admite că a luptat să se vindece, dar acest lucru, de care încă suferea, se pare, atunci cînd a făcut Un Chien Andalou ne oferă nouă o savuroasă scenă, pe care o vom vedeam mai tărziu reprodusă într-o pictură: măgarii în descompunere. În film pot fi, desigur, o ridiculizare a religiei (ei stau pe un pian, legați de preoți și de Tablele Legii) sau a homosexualității (măgarul apare în Senicitas/Little Ashes alături de chipul lui Llorca, despre care știm că a împărtășit o intimă prietenie cu Dali), dar în mintea lui Dali ei cu siguranță sunt mult mai mult de atît. “I ‘made up’ the putrefaction of the donkeys with great pots of sticky glue which I poured over them. Also I emptied their eye-sockets and made them larger by hacking them out with scissors. In the same way I furiously cut their mouths open to make the rows of their teeth show to better advantage, and I added several jaws to each mouth, so that it would appear that although the donkeys were already rotting they were vomiting up a little more their own death, above those other rows of teeth formed by the keys of the black pianos.”2

Desigur că în această operă de doar 17 minute se găsesc foarte multe elemente care ne indică o clară prezență a lui Salvador Dali și tocmai de aceea putem include cu ușurință acest scurt-metraj în săptămîna aceasta tematică. Dar poate ceea ce ne frapează cel mai mult este același aer pe care îl au și picturile lui, de continuă actualitate, de prospețime și de vitalitate, prin cumulul de inserții pe care doar un ochi format reușește să le descopere după multă vreme de studiu. Și poate că cel mai bine este să nu ne încumetăm să căutăm explicații în acest film, ci doar să îl admirăm și apoi să închidem ochii și să cădem într-o stare de reverie. Ceea ce se va naște în timpul obscurului somn va fi adevărata cale pe care trebuie să mergem.

1. http://parkwestgallery.wordpress.com/2010/02/09/freuds-influence-on-dalis-surreal-dream-painting/
2. http://orwell.ru/library/reviews/dali/english/e_dali

5 thoughts on “Un Chien Andalou sau Studiu asupra visului dalinian

  1. filmul asta nu doar imi place, ci il iubesc. bunuel si dali ce iti poti dori mai mult. felicitari pentru recenzie, eu inca nu am indraznit sa-i fac o recenzie

  2. Eu inca nu ma pot uita la momentul ala de care vorbesc toti…cu ochiul taiat, fara sa scrasnesc din dinti. Se vede ca esti la tine-acasa cu cronica asta🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s