Pi sau Nebunia cercetării

Un matematician. Un număr indescifrabil. O genialitate dureroasă. Un film ca o migrenă: Pi, în regia lui Darren Aronofsky.

Matematica este un organism. Are tentacule lungi și picioare puternice, cu care se prinde de creierul lui Max. El și-a dedicat viața unui număr, lui Pi și încearcă să îl vadă ca ceea ce este. O formă ordonată a zecilor de cifre. Privit de departe, însă, Pi pare un haos, care îl înghite pe Max și care îl provoacă să se lupte cu propria ființă. Din această luptă, însă, va cîștiga nebuloasa.

De fapt, Pi (π) este o poveste a discipolului care și-a depășit maestrul. Max nu mai vede nimic în Sol. Și nu înțelege cum poate exista în afara cercetării lui. După ce a muncit o viață în încercarea de a descoperi un tipar în acele zecimal a renunțat deodată. Și o parte din el a murit. Pentru Max acum este doar un bătrîn care hrănește pești și vorbește despre nepoți sau joacă Go. Dar dacă ne uităm cu ochii mari deschiși vom descoperi un fel de Dumnezeu în persoana lui Sol. El este cel care încearcă să îi vestească tînărului răul și nebunia, el va fi cel care îi spune că dincolo de cifre există o lume, o femeie care care îl așteaptă, niște copii care vor să se nască și clipe de liniște în compania oamenilor. În umbra acestor sfaturi ni se arată și o veche obsesie care nu părăsește niciodată un maestru. Atunci cînd simte că Max se apropie de același rezultat ca al său tresare și îi încolțește în minte ideea că poate parcursul său era cel corect. Dar drumurile cître acest răspuns se înnoadă de fiecare dată cînd cei doi cred că sunt pe aproape de marele adevăr.

Deranjantă în acest film poate fi  autoproiecția. Teama de a munci ani de zile pentru a ajunge aproape de un absolut, vremuri care nu se concretizează în nimic. Altfel spus, Pi este deranjant prin definiția pe care o dă zadarului. Genialitatea pălește sub amenințarea lui, nebunia se revarsă, mintea se întunecă și iese la suprafață paranoia. Acea parte din om care refuză contactul exterior, care se închide în propriul creier și se consumă acolo pînă cînd rămîne o umbră a fostei ființe.

Pe scurt, Pi (π) este o călătorie rapidă în creierul unui geniu, care trece de la pasiune la obsesie atunci cînd intră în contact cu cifrele. Ca un factor declanșator, matematica îi provoacă tînărului migrene puternice, care îl transpun într-o altă lume. Una plină de lumini și umbre, aproape ca momentele pe care le trăiește Harry, dependentul de droguri din Requiem for a Dream, o altă capodoperă marca Aronofsky. În una dintre aceste două universuri se află răspunsul la mare întrebare a lui Max și el poate sta ascuns chiar într-o cochilie.

Name: Pi (π)
Director: Darren Aronofsky
Year: 1998
Actors: Sean Gullette, Mark Margolis
Awards

2 thoughts on “Pi sau Nebunia cercetării

  1. Mi-a placut mult cronica ta. Mai ales ca e la unul din filmele care m-au urmarit mult timp. Obsesiile lui Aronofsky devin si obsesiile mele, trebuie sa recunosc🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s