Antichrist sau Lars von Trier a murit

O mîntuire prin satanic. Doi oameni în descompunere. O minte chinuită de astre. Un film ca o coardă de siguranță care se rupe: Antichrist, în regia marelui Lars von Trier.

El și ea. Un tot. Ei împreună fac particulele de ioni să se miște mai repede. Fac metalele grele să se descompună. Fac dragostea să pară pe moarte. Fac din natură un templu satanic. Și din univers o lucrătură a Diavolului. Toate acestea din pricina unei clipe profunde. Atît a fost de ajuns pentru a da naștere haosului. Și odată cu moartea inocenței răul se revarsă în cel mai ascuns loc de pe Pămînt, în lăcașul lor de liniște, acolo unde se retrag pentru a jeli copilul pierdut. Tot amarul se închide acolo și pătrunde încet în mintea femeii, forțînd-o să lucreze împotriva propriei persoane și a întregii lumi. De fapt, ea devine un instrument ascuțit al mînturii.

Dar haideți să ne uităm mai atent la acest film și să-l poziționăm ca pe o perlă într-un șirag. Este el perla neagră sau este doar se preface a fi una adevărată? Dacă analizăm personajele feminine pe care Lars von Trier le-a imaginat pînă la Antichrist vom obține o imagine uimitor de diferită față de ceea ce avem prezentat aici. Am putea spune chiar că von Trier, așa cum îl știam noi, a murit. Nu mai există puritatea lui Bess din Breaking the Waves, nici puterea Selmei din Dancer in the Dark, nici speranța lui Grace din Dogville. Nici măcar curajul de a crea un refugiu, asemeni personajelor din Idioterne. Aici rămînem cu partea negativă din om, ne aflăm pe vîrful muntelui și auzim în urechi doar vocea care ne îndeamnă să sărim. Salvarea vine dintr-un loc în care nu ne-am fi așteptat niciodată: din burta răului. Dacă ea nu ar fi devenit o parte din natură, iar după cum știm “natura este templul Satanei”, atunci ce s-ar fi ales de omul care nu a fost nicicînd martor la o asemenea involuție. Sau este o evoluție? La ce se ajunge prin înghițirea veninului acesta care preschimbă femeia într-o Evă care se bucură de păcatul ei? La sufletul și la mintea regizorului.

Iar după atît de mult întrebări, să ne mai uităm o dată la film și să observăm că tributul adus lui Tarkovski nu este doar de dragul de a aminti un mare nume pe un fundal alb. Ci de a transmite ceva, un mesaj ascuns, poate o punte de legătură între cei doi. Știm desigur că marele cineast rus a fost atins de o boală cumplită și că pe măsură ce s-a împrietenit cu aceasta a ajuns să renunțe la elementul divin pur în cinematografia sa și să analizeze omul ca decădere. Putem să presupun ca CTP în frumosul său articol că și von Trier suferă de ceva care îl împinge să vadă umanitatea cu alți ochi, dar putem, de asemenea, să vorbim despre o etapă de răzvrătire, de o încăpățînare de a vedea doar răul în oameni. Poate că regizorul nu mai vede nici un motiv de a preaslăvi latura albă a lumii și se agață de cea întunecată cu disperare. Se prea poate și ca aceasta să îl trădeze chiar mai curînd decît crede.

Și acum, la final, haideți să ne îndepărtăm de tot ceea ce știm, să ne gîndim o clipă la noutatea la care ne supune acest regizor și să încercăm să o cuprindem cu puterea minții. Avem sexul ca pedeapsă, viața ca moarte, iubirea ca păcat, Diavolul ca alinare și mîntuirea ca blestem. Iar în centru, ca în schița lui da Vinci un om răstignit care suferă din pricina acestor elemente și se lasă biciuit de ele pentru a-l salva pe cel care stă sfîrșit de atîta luptă la picioarele lui. În noua accepțiune a lui Lars von Trier cel izbăvit este cel care reușește să păcălească Satana și nu cel care o înfruntă.

Name: Antichrist
Director: Lars von Trier
Year: 2009
Actors: Willem Dafoe, Charlotte Gainsbourg, Storm Acheche Sahlstrøm
Awards

6 thoughts on “Antichrist sau Lars von Trier a murit

    1. Multumesc mult! Nu stiu daca se citeste printre randuri dar eu raman un fan al filmelor lui von Trieri de dinainte de Anichrist. Sa vedem ce ne pregateste in continuare, chiar sunt foarte curioasa.

  1. Poate nu am înţeles eu mesajele acestui film, dar nu mi-a plăcut deloc! Cele două scene brutale de la final (nu cred că are rost să mai zic despre ce e vorba) şi cea cu vulpea care-şi rupe carne de ea, iar apoi vorbeşte, o să mă bântuie pe veci! Poate nu înţeleg arta, dar la filmul ăsta nu am găsit nimic bun! Articolul pe care l-ai scris mi se pare excelent şi demn de pus în ramă! Felicitări!

    1. Si eu am fost teribil de deranjata de scena “vulpea”. Dar am gasit atat de multe explicatii la acel moment erotico-sangeros incat parca am ajuns sa il vad cu alti ochi. Treaba asta cu arta tine atat de mult de interpretare… E tare bizar cum a devenit aproape cel mai cunoscut film al sau, desi sunt multe altele care sunt mai mult decat excelente.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s