Rope sau Stăpînul

V-a ținut vreodată cineva o lecție despre crimă? Cum să faceți din asta o artă, o adevărată capodoperă? Cum să vă apropiați cu pași țepeni și siguri de victimă, să îi înfășurați funia în jurul gîtului, să strîngeți cu putere pînă cînd simțiți că vă cedează brațele și cînd să lăsați trupul fără viață să alunece pe podea? Dar nu asta contează cel mai mult. Ci felul în care aranjați decorul, cum prezentați evenimentul, postura dumneavoastră care trebuie să fie perfectă, ușoara bătaie de joc pe care o afișați în colțul gurii, astfel încît nimeni să nu bănuiască nimic. Mortul trebuie ascuns într-un loc în care poate fi descoperit oricînd, iar provocarea va fi și mai mare, pentru că va trebui să acoperiți totul cu purtarea dumneavoastră naturală. Vă avertizez că nu este atît de ușor precum pare și vă vorbesc din experiența pe care am dobîndit-o în fața ecranului cu ajutorul maestrului Alfred Hitchcock.

Dar Brandon știe exact cum se simte o crimă perfectă. Pentru că el a imaginat tot acest scenariu și l-a pus în practică prin forțe proprii și prin mîinile scumpului său partener Phillip. Amîndoi împărtășesc această superbă idee, că o crimă poate fi considerată artă. Atît timp cît este făcută cu sete, dar nu brutal, dur, dar nu violent și pasional, dar nu din dragoste, atunci este cu siguranță una reușită. Tocmai de aceea îl și încolțesc pe David Kentley și îl strangulează cu o bucată de sfoară și mai apoi îl ascund într-un vechi cufăr, locuit în trecut de cărți. Peste el așează două sfeșnice, bucate scumpe și tacîmuri de argint și invită toți cunoscuții decedatului la o petrecere prietenească.

Și așteaptă să simtă plăcerea crimei pe care au săvîrșit-o. Cu atît mai neliniștiți cu cît devin invitații din pricina absenței lui David, cu atît mai fericit și mai împlinit se simte creierul acestei opera magna. Philip însă tremură, sparge pahare în palmă, se răstește, nu glumă gustele prietenului său și respiră cu greutate. Dar șarmul și naturalețea lui Brandon alungă orice fel de suspiciune. Doar unul singur dintre cei aflați la masă bănuiește că ceva monstruos se ascunde în spatele ochilor surîzători și încearcă să descopere misterul. Însă el a ieșit din cufăr și a cuprins mințile întregii lumi.

Maestrul răului, acest Brandon, este cheia întregului film. Cu atitudinea sa malefică și privire bîntuitoare, el reușește să fie, pe lîngă un maestru al crimei, și unul al manipulării. Vom vedea cu îl împinge pe Philip în prăpastie, creîndu-i un univers artificial al autosuficienței. Și îi plantează în minte ideea că un om merită să moară pentru că le este inferior, plat și pentru că prin el vor săvîrși ceva ce va lăsa lumea mută de perfecțiune. Se joacă și invitații lui într-un mod macabru, făcîndu-i să creadă că așteaptă un om care s-a rătăcit pe alte drumuri, în timp ce ei servesc cina chiar de pe cufărul care îi este sicriu. Îl putem astfel numi un stăpîn al lumii mici, al oamenilor comuni cu care se joacă oricum dorește. Iar asta vedem cel mai bine din rolul de Cupidon pe care și-l atribuie, în încercarea de aranjare a unei relații între logodnică victimei și un tînăr pe care, în fond, îl disprețuiește. Deși am crede că plasa se va rupe din moment în moment, Brandon reușește să mute polii Pămîntului și să acopere cu o ceață fină mințile tuturor. Aproape tuturor.

Rope, acest superb film ca o piesă de teatru, într-un singur cadru, cu atît de multe personaje cît este nevoie, cu umor cinic, acțiune mental-grotescă și un suspans care ucide liniștea oricui este poate cel mai “cult” film al lui Hitchcock. Cu trimiterile sale către nazism prin filosofia lui Nietzsche și cu subtextul sîu homosexual Rope este un fel de mîncare greu de digerat, perfect pentru reîncălzire ori de cîte ori este nevoie pentru surprinderea tuturor aromelor.

Și acestea fiind spuse, în încheierea cursului, vă invit să puneți în aplicare ceea ce ați învățat astăzi. Ne vedem data viitoare pentru a analiza rezultatele…

Name: Rope
Director: Alfred Hitchcock
Year: 1948
Actors: James Stewart, John Dall and Farley Granger

11 thoughts on “Rope sau Stăpînul

  1. Subscriu spuselor lui Marian. Scriai bine oricum, dar prin Rope te-ai intrecut pe tine insuti si pe noi totodata. Chiar n-am cuvinte sa descriu emotia la citirea acestei recenzii…

  2. excelenta recenzie (si filmul de asemenea, evident), felicitari Adriana, cred ca daca e cinava care nu a vazut inca filmul dupa recenzia ta o sa-l vada in cel mai scurt timp posibil.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s