Rear Window sau Not just another Peeping Tom

Sunt dependentă de cifra 7. De semnificația ei profundă și de cercul perfect pe care îl formează. De aceea dacă ar fi să aleg o transformare, aș alege să fiu o săptămînă. Din această săptămînă aleg să fiu ziua de duminică. Din ziua de duminică aleg să fiu dimineața. Din acea dimineață aleg să fiu oamenii buimaci care abia își deschid geamurile, ca să se răcorească. Dintre acei oameni aleg să fiu acela care stă la pîndă, în umbră, cel care vede ce fac toți ceilalți. Dintre toți ceilalți aleg să fiu cel care complotează și țese intrigi criminale. Din toate acele intrigi aleg să fiu un film de Hitchcock: Rear Window.

Și mă opresc asupra lui pentru că nu mă lasă multele rînduri pe care le-am citit și care îl situează undeva în buza artei, drept în gura suspansului și pe limba privitorului avizat, care vede numai ce dorește el să vadă. Iar mie îmi place să văd cea de-a doua față a personajelor.
Jeff Jefferies, un personaj nucleu din care se divid zeci de atomi.Vom vedea în cele ce urmează că tot ceea ce alege Jeff să vadă din intimitatea ferestrei sale sînt, de fapt, proiecții ale propriilor defecte, temeri și fantezii.

Așadar,  avem un bărbat inutil, imobilizat într-un scaun cu rotile cu piciorul în ghips. Jeff fuge de handicapul său temporar instalîndu-se în fața geamului, privind prin binoclu pentru a se anima puțin. La o privire mai atentă, vedem un bărbat care ni se înfățișează ca un spectacol. Mereu ocupat, în alertă, curios și dornic de a deveni erou, Jeff ascunde o teamă ușor rușinoasă. Îi este frică de stabilitate, de acea promisiune pe care trebuie să i-o facă logodnicei sale Lisa, de presiunea pe care o simte atunci cînd îi aude foșnetul rochiei și de gesturile ei tandre care așteaptă un răspuns. Așa că se erijează în detectiv și începe să privească nestingherit de la geamul său, cu un binoclu uriaș, toate mișcările pe care le fac vecinii în zilele toride, pentru a putea ignora superba femeie care îl jenează. Dar există în el și o dorință de voyeurism, pe care și-o poate îndeplini acum mai bine ca oricînd, mizînd pe handicapul său pentru a nu fi luat la rost. Pe scurt, un aventurier neserios, care fuge de propria persoană prin imaginile celorlalți.

Și o face într-un mare fel. Își ascunde plăcerea de a vedea și de a avea o femeie frumoasă în mișcările lui Miss Torso, o blondă care dansează îmbrăcată sumar în văzul perfect al lui Jefferies. Putem spune, de fapt, că este sigurul element sexual tipic acestui film bazat pe ideea de voyeurism, un element care se va prăbuși în final. Miss Torso este pentru bărbatul imobilizat ideea lui de libertate, plăcerea de a zburda cu gîndul la o altă femeie. Iar cînd o are lîngă el pe Lisa, imaginea domnișoarei care dansează liberă aproape că îl sîcîie, știind că el stă în brațele unei femei care vrea să îl îngrădească.

Dar același moment îl și alină, uitîndu-se la Miss Lonelyheart, cea care se aranjează și pregătește cina pentru două persoane, deși nu așteaptă pe nimeni, cea care iese la ușă și se preface că invită pe cineva în casă și că îl servește cu ceva de băut. O femeie pe care Jefferies o privește cu milă, dar față de care are o atitudine superioară în timp ce Lisa i se cuibărește în brațe. Acest sentiment, însă, nu durează prea mult, pentru că ochii bărbatului nu alunecă la fereastra cea mai savuroasă dintre toate, ci la cea care îl irită fără să își poată explica.

În timp ce ochii vicleni ai lui Jeff descoperă mai mult decît ar vrea. Într-o noapte ploioasă îl vede pe comerciantul de bijuterii cum iese din bloc cărînd de mai multe ori ceva cu valiza. În ziua precedentă soții avuseseră o ceartă, pe care mintea bărbatului nostru o batjocorise, crezînd că va ajunge în exact aceeași situație cu Lisa dacă o va cere de nevastă. Și pentru a fugi din nou din îmbrățișarea frumoasei logodnice, Jeff imaginează atît de tare că a fost martorul unei crime în timp ce privea pe geamul familiei Thorwald. Îl vede pe Lars curățînd niște cuțite, vede jaluzelele la dormitorul doamnei mereu trase, iar mintea lui se grăbește să creeze o încurcătură, cu o crimă în centru, care nu îi dă pace.

Iar treptat, o molipsește și pe Lisa. Poate că acesta este cel mai frumos moment al filmului, atunci cînd domnișoara stă curioasă cu ochii pe geam, după ce a criticat această activitate a logodnicului ei atît de aspru. Excesul de moralitate și curiozitatea tipic feminină nu o pot lăsa în pace și se alătură lui Jeff în rezolvarea misterului. În profunzime, femeia caută orice modalitate de a se apropia de Jeff. Și văzînd că îl pierde atunci cînd îi aduce critici, preferă să i se alăture și să accepte chiar să se strecoare în casa lui Thorwald și să îl provoace, riscîndu-și viața. Poate astfel, îi va demonstra iubitului că este femeia pe care o dorește el.

Și dacă tot am ajuns aici, este foarte frumos de privit acest cuplu atît de diferit. Jeff este un bărbat liber, care acceptă orice șansă pentru a face o fotografie bună, nechibzuit, care trăiește de astăzi pe mîine și care caută senzaționalul în tot ceea ce mișcă. Lisa Carol Fremont este opusul lui: o doamnă bogată, pasionată de tot ceea ce înseamnă feminitate, care visează la o viață așezată și care vrea cu orice preț să îl convertească pe Jeff la crezul ei în iubire și căsnicie. Cu inteligența ei Lisa îl convinge că s-a maturizat și că acceptă viziunea lui despre relații, așteptînd doar momentul propice pentru a-l prinde în mrejele ei.

Dar să nu uităm totuși, că acest film poartă semnătura marelui Hitchcock, deci pe lîngă toată această oglindire avem o mare doză de suspans și un mister care pornește într-o noapte ploioasă și se încheie într-un moment amuzant. Vom simți pe parcursul filmului o apropiere ciudată de personaje, pe parcă noi am fi cei care spionează. Ba chiar ne vom trezi îndemnîndu-i în gînd pe Lisa sau pe Jeff și încurajîndu-i să iasă din încurcătura sumbră. Vom zîmbi complice la vederea lui Miss Torso și ne vom gîndi că Jeff se simte atras de ea pentru că seamănă cu Lisa, ne vom bucura atunci cînd Miss Lonelyheart nu va mai fi la fel de lonely și vom spera că relația lui Jeff cu Lisa va avea un parcus lin, dar aventuros.

Mă întorc astfel la rîndurile despre care vorbeam la începutul acestei recenzii/analize și îmi amintesc cu mare drag de cîteva dintre ele care spun că ne place atît de mult Rear Window pentru că este proiecția cinematografiei. Noi, cinefilii, suntem doar niște voyeuri care roșim la auzul acestui cuvînt, dar care tragem cu ochiul la filme și căutăm să ne găsim corespondenți în personaje și vieți paralele în acțiune. Iar Alfred Hitchcock ne oferă această posibilitate fiecăruia dintre noi. Trebuie doar să acceptăm provocarea și să deschidem ochii mari.

Iar din acel film aleg să fiu cel care ucide înconjurat de oameni. Dintre acei oameni aleg să fiu cel care nu doarme, ci cel care vede crima. Din toată această crimă aleg să fiu preaplinul paharului care se răstoarnă într-o noapte ploiasă de sîmbătă. Aleg toate acestea pentru că mîine dimineață va fi duminică, cea de-a șaptea zi a săptămînii.

Text expus pe simezele Săptămînii Hitcock, o galerie de recenzii inițiată de FilmSinopsis.

Name: Rear Window
Director: Alfred Hitchcock
Year: 1954
Actors: James Stewart, Grace Kelly
Awards