Abre los ojos sau Visarea

Și dacă ceea ce trăiești acum nu este real? Dacă filmul la care te uiți este, de fapt, viața ta? Dacă oamenii cu care vorbești zi de zi sunt doar o plăsmuire a imaginației tale? Dacă de fapt nu trăiești deloc?

Cu toate aceste întrebări se confruntă César în momentul în care se trezește internat într-un ospiciu pentru că și-a ucis logodnica. Nu ucis-o, ci doar a confundat-o cu o altă femeie, cu Nuria, cea de care încearcă să scpare de cînd se știe. Și cînd a intrat în dormitor și a văzut-o pe ea în locul frumoasei Sofia a sufocat-o și apoi a mers la Poliție. Fără nici o urmă de compasiune, pentru că el știe că cineva i-a luat iubita și a dus-o undeva unde el nu poate ajunge. În cealaltă parte a visului său.

De fapt, toată viața lui César este coordonată de vise (același laitmotiv îl vor regăsi purificat în Mar adentro). Se trezește din coșmaruri care îi spun că a avut un accident de mașină, provocat de Nuria și că a rămas desfigurat. Iar el nu poate exista fără fața lui frumoasă și fără roiul de femei pe care le cucerește cu un zîmbet. Și cu Sofia a procedat la fel, a cucerit-o într-un club, deși venise însoțită de cel mai bun prieten al lui și a doua zi de dimineață a avut nenorocitul accident. Sau nu l-a avut și a fost doar un vis? În mintea lui, César s-a trezit desfigurat și a pornit în căutarea unui tratament care să îl facă așa cum era înainte. Și în căutarea Sofiei, care îl ignoră, pentru că îl iubește prea mult și nu îl poate privi așa. Sau ea nici măcar nu există și Nuria este cea care îl iubește? Atunci dacă ea este o fantasmă, la fel sunt și ospiciul, și carcera, și nebunia lui, și cicatricile, și psihiatrul și trecutul lui și prezentul în care colcăie și, cel mai probabil, viitorul pe care nu trebuie să îl piardă.

Pe scurt și mai puîin ambiguu, Abre los ojos este un fim care chiar poate fi încadrat la categoria psihologice, oarecum în asonanță cu celebrul Fight Club (prietenii știu de ce spun asta). Mai mult decît atît, el este o emoție, o joacă cu mintea privitorului, un continuu test, o ghicitoare fără răspuns. Un film care cu siguranță definește munca regizorului Alejandro Amenábar și care o încadrează la limită fină dintre visare și schizoidie.

Name: Abre los Ojos
Director: Alejandro Amenábar
Year: 1997
Actors: Eduardo Noriega, Penélope Cruz
Awards

11 thoughts on “Abre los ojos sau Visarea

  1. filmul este minunat si atat de mult m-a intrigat varianta americana cu tom cruise, nici pana azi nu-i inteleg rostul si nu inteleg de ce este mai popular decat abre los ojos

    1. Crede-ma, am refuzat sa ma uit… Voi exagera acum spunand ca mai tot ce e remake si american e bad bad bad! Or mai fi si bune, astept sa fiu contrazisa🙂

  2. nu o sa fi contrazisa, cel putin nu de mine si eu sunt de aceeasi parere incerc sa gasesc o exceptie dar in acest moment nu-mi vine nimic in minte. deci bad bad

  3. Unul dintre cele mai incalcite filme pe care le-am vazut in viata mea. Felicitari sincere pt curaj! Eu nu m-as fi bagat!:))

  4. nici eu nu am vazut si nici nu am de gand sa vad Vanilla Sky… de fapt, sa nu fiu asa de radicala. Poate daca se va ivi ocazia candva sa ruleze la Tv si o sa am insomnie, poooooateee fac un “sacrificiu”. cred ca nu mai e nevoie sa spun cat de mult mi-a placut🙂 asa de mult iti place Penelope Cruz ? poate pentru ca seamana putin cu o pisica?

    1. 🙂 Da, ai dreptate, seamana cu o pisica egipteana. Dragostea mea pentru ea porneste de la dragostea pe care i-o port lui Almodovar. E un cerc de iubiri la mine in suflet… toate platonice.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s