Un spațiu idilic. O carceră pentru sufletele tinere. Un film cu o sămînță de groază.
Innocence ne prezintă strania poveste a unor fete care primesc o educație severă în mijlocul pădurii, într-un loc sinistru înconjurat de reguli stricte și cărări întunecoase. Încă de la început ni se dezvăluie un cadru lugubru, prin momentul introducerii unei noi tinere în interminabilul cerc de foc al educației de pension. Inocenta este livrată într-un coșciug, pe care toate celelalte îl primesc cu un mare entuziasm și o curiozitate firească vîrstei fragede. Treptat, vom asista la introducerea fetei într-o ierarhie perfect stabilită, trasată prin panglici de diferite culori și interdicții care ne lasă să imaginăm lucruri bizare.
Singurele activități în care le vedem implicate pe aceste tinere domnișoare nu ne răspund la multele întrebări. Mișcările de balet mecanic și lecțiile anoste de biologie ne fac să ne gîndim că scopul acestui joc este unul mult mai obscur decît simpla loc învățare de frumos. Asta poate pentru că după lăsarea nopții vedem cîteva dintre ele mergînd pe cărările slab luminate și înzăpezite spre o ușă care se închide rapid, în spatele căreia se petrece ceva care nu trebuie rostit. În zorii zilei, însă, cilul se reia, iar scumpele fetițe devin la fel de tăcute și depresive, bolnave de dorul de casă, visînd cu ochii deschiși la clipa în care vor fi din nou libere. Atunci, însă, vor fi mult prea educate pentru a fi cee ce noi am numi “normale”.
Iar în tot acest mediu feeric, cu lacuri și păduri virgine, are loc, de fapt, o pregătire pentru viață, un viitor pe care nu îl putem percepe în termeni normali și o educație care ne va face să credem că lumea în care are loc acțiunea este una paralelă cu a noastră. Extrem de frumos imaginat acest film ne va oferi mai mult decît fiori pe șina spinării și o continuă încordare a minții în așteptarea răului. Doar că imaginile pe care ni le proiectăm în spatele retinei vor fi întoarse pe dos de comportamentul docil al fetițelor care adoptă acest stil de animal dresat care se scutură de inocență la fiecare pas.
Name: Innocence
Director: Lucile Hadzihalilovic
Year: 2004
Actors: Zoé Auclair, Lea Bridarolli, Bérangère Haubruge
Awards
Cinemateca lu' Zăvoi 
pare interesant din ce descrii aici dar mi s-a facut pielea de gaina!!! ma bucur ca n-ai precizat cum se termina pelicula. iar actorii, actritele nu-mi sunt cunoscute:) ciudata combinatia de cuvinte de la inceput:idilic-carcera-groaza:D
Ma bucur ca te-am facut curioasa 🙂 Iti spun de pe acum ca filmul se termina la fel de bizar cum incepe.
uitasem de acest film…l-am vazut acum cativa ani si imi amintesc ca m-a lasat putin „cu gura cascata”, e ciudat de frumos, vizual nu mai zic prezinta niste imagini uimitoare..
Da si eu am ramas cu gura cascata :)) Bine zis!
Chiar ti-a placut? 😀 Eu l-am gasit extrem de pretentios si cumva `self-suficient`. Ca si stil a fost foarte fain, scenografia si decorul au fost extrem de faine, nu-ti puteai lua ochii de-acolo. Dar atat. Incerca sa-ti ia ochii cu alea pentru a compensa pentru alte lipsuri. Si sigur, lasa loc la interpretare dar nu e un film inhegat, dupa parerea mea. Si Marion Cotillard joaca in el 🙂 Eu de-aia l-am si vazut.
Da sa stii ca mi-a placut foarte mult acest film… L-am gasit perfect de bizar pentru gusturile mele si i-am ignorat lipsurile. M-au fascinat decorul si elementele de atmosfera, dar mai mult m-au uimit micile fetite “inocente”. Un film care tine de gusturi 😀
Suna foarte bizar si interesant in acelasi timp. Dar spune-mi un lucru: finalul merita? Pentru ca nu suport sa pierd timpul cu un film care sa ma dezamageasca la sfarsit. 🙂
Din punctul meu de vedere da, merita! Daca iti plac finalurile deschise, cele care te bulverseaza mai mult decit intreg filmul (nu te astepta la nici o concluzie) atunci va fi si pe gustul tau 😀 Daca iei decizia sa il vezi si nu te satisface iti raman datoare cu ce vrei tu :))