Nói albínói sau Înghețul

Ai visat vreodată că vrei să țipi dar nu poți? Că vrei să respiri dar te sufoci? Că îți este foarte frig și că nici cel mai mare foc din lume nu te poate încălzi? Cum aluneci în gol și te izbești deodată de ceva tare? Ai visat vreodată că pleci din orașul tău într-o metropolă unde nu te cunoaște nimeni? Că acolo totul va fi bine și că vei găsi mult soare? Că viața este, fără explicație, mai bună?

Asta vede Nói Kristmundsson prin micul său dispozitiv amuzant, prin care se uită cînd zăpada îl îngroapă cu totul. Și mai vede un drum fără sfîrșit, un viitor îngropat în munți, în aceleași cărți, în aceleași fețe. În micul orășel din Islanda pe Nói nu îl mai surprinde nimic. Se imaginează departe și fericit, folosind acea frumoasă inteligență cu care a fost înzestrat, undeva la soare, sub palmieri, unde oamenii nu știu ce înseamnă înghețul. Sau tristețea, sau plictisul, sau răceala, sau indiferența. Dar să cunoască iubirea. Să regăsească acolo singura emoție care l-a animat în văgăuna aceea friguroasă: Íris. O fată destul de frumoasă cît să nu îi dea atenție, pe care el reușește să o cucerească și să îi transfere o bună parte din adrenalina lui. Iar cînd Nói începe să consume mai multă viață decît trebuie i se spune să aibă grijă și el încearcă să revină pe făgașul banal și drept și se angajează ca gropar. Dar nu poate suporta multă vreme. Și fuge să jefuiască și să dea spargeri, dar nimeni nu îl ia în seamă. Își bat joc de el, trimițîndu-l înapoi în beciul în care se adăpostește de oameni. În scurt timp, va rămîne singur, complet singur, fără nimeni cunoscut, doar cu imaginea plajei și cu senzația vîntului cald pe obraji.

Nói albinói este un superb debut al regizorului Dagur Kár, un film extraordinar de trist și de profund, menit să zgîlțîie în noi siguranța zilei de mîine și confortul de a trăi. Desigur că avem de-a face cu un film ciudat, dar pe alocuri ne face să rîdem și apoi să ne pară rău că ne-am permis, care ne face să ne încruntăm și apoi să ne enervăm că nu putem face nimic și care ne face să ne lăsăm pe spătarul scaunului și să visăm că dincolo de lumea noastră este o alta care ne așteaptă.

Te-ai trezit vreodată dintr-un vis urît țipînd? Dar fără să ai aer? Te-ai băgat sub plapumă așteptînd să treacă senzația aceea de groază dar orice ai face ea nu dispare? De cîte ori ai tresărit și te-ai trezit visînd că pici în gol? Ți-a părut vreodată rău că te-ai trezit dintr-un vis frumos? De cîte ori ai închis ochii la loc sperînd că se reia? De cîte ori ai reușit? Niciodată.

Name: (Noi the Albino) Nói albinói
Director: Dagur Kár
Year: 2003
Actors: Tómas Lemarquis, Þröstur Leó Gunnarsson, Elín Hansdóttir
Awards: Transilvania International Film Festival – Transilvania Trophy

2 thoughts on “Nói albínói sau Înghețul

  1. Vai, e primul film pe care eu l-am vazut la TIFF. Si m-a impresionat asa de tare, tin si-acuma minte🙂 Foarte fain ai scris despre el si mi-ai amintit ca va trebui sa-l revad.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s