The Piano sau Tablou de Picasso

Ada alege să își îngroape vocea într-un pian. Nici ea nu mai știe de ce a încetat să vorbească de la vîrsta de șase ani. Poate că a început să creadă că oamenii pot fi mai bine manipulați prin note muzicale, dar s-a înșelat. Așa a încercat să își cucerească profesorul, dar bărbatul a încetat să mai asculte și a părăsit-o. Iar ea s-a trezit vîndută ca soție unui bărbat care trăiește în Noua Zeelandă, acolo unde oamenii nu au auzit niciodată un pian și unde rochiile lungi sunt de prisos. În inima junglei, Ada va descoperi că dragostea este o brută care poate fi îmblînzită.

The Piano este un superb film care prezintă o poveste de dragoste născută din pasiune și muzică. Ajunsă pe țărmul noii sale vieți, Ada se închide în coconul său și nu iese de acolo decît în momentul în care pianul va deveni un istrument de șantaj. George îi promite Adei că îi va înapoia intrumentul, dacă îl lasă să o folosească așa cum dorește el. Iar între cei doi se naște un joc sexual, în care vor uita, pe rînd, care este scopul lui final.

Extraordinar la acest film (este totul) este mai ales vocea care ne răsună în urechi, glasul minții pe care Ada îl folosește în completarea gesturilor ei haotice și nevrotice. Acest efect, împletit cu muzica absolut genial aleasă și cu atmosfera umedă care șubrezește orice sentiment compun o peliculă care cere să fie revăzută de multe ori. Poate că abia la a doua privire observăm fundalul puternic, care la început ni se pare labil, al acestei femei. Ada se luptă cu sinele său pentru a ieși la suprafață și pentru a prinde din nou glas. Încearcă să își protejeze fiica de monștrii care rezidă în ea și să îi înlăture printr-o aparență pe care nu o suportă. Acest personaj ni se înfățișează ca o perlă cu înveliș moale, care odată decojit dezvăluie un strat dur, care îmbracă un miez nisipos. Pentru a reuși să iasă din păienjenișul emoțional în care s-a prins, Ada merge pînă la capătul destinului, care alege ca ea să trăiască o altă viață.

Pe scurt, The Piano este un film care poartă privitorul printr-o redefinire a iubirii și a fricii, pînă la capătul lumii și înapoi. Un tablou de Picasso, care trebuie privit cu sufletul și ascultat cu ochii.


Name: The Piano
Director: Jane Campion
Year: 1993
Actors: Holly Hunter, Harvey Keitel, Sam Neill
Awards: 3 Oscars, 3 BAFTA Awards, Palme d’Or and Best Actress at Cannes, César – Best Foreign Film, Golden Globe – Best Performance by an Actress in a Motion Picture,

4 thoughts on “The Piano sau Tablou de Picasso

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s