Un superb film din partea lui Nacho Cerdà, ultima piesă din Trilogia Morții. Un film care poate primi multe interpretări, una dintre ele fiind cea a artistului înghițit de propria operă. În garajul casei sale, un sculptor realizează cu măiestrie o copie fidelă a soției sale moarte. Procedeul prin care această femeie este readusă la viață prin piatră este redat de regizor ca un drum al purificării, încheiat cu momentul în care între cele două personaje are loc un schimb de “suflu”. Pe măsură ce bărbatul își contemplă sculptura, aceasta începe să sîngereze și să revină la viață, luînd-o pe a lui în schimb.
Magistral este momentul în care sculptorul realizează ce se întîmplă și se lasă pradă morții, doar pentru a-și vedea soția vie. Iar de aici, putem concluziona că bărbatul este, de fapt, absorbit de o obsesie, de trecut, nefiind capabil să se desprindă de imaginea femeii, dar și de imensa dragoste care îl împinge să realizeze o astfel de operă, atît de atent șlefuită.
Complet diferit de Aftermath, dar și de The Awakening, celelalte două părți ale trilogiei, acest film scurt cuprinde în cîteva imagini esențiale durerea unui om care renaște cele mai importante lucruri din viața sa. Iar această “reîncarnare” îl va face să guste și să accepte propria moarte.
Name: Genesis
Director: Nacho Cerdà
Year: 1998
Actors: Pep Tosar, Trae Houlihan
Cinemateca lu' Zăvoi 
char ca e complet diferit de Aftermath și The Awakening. am impresia ca Nacho Cerdà s-a descurcat mult mai bine cu scurt metrajele, lung metrajul parca nu a fost la „inaltime”
Exact… nu m-a încîntat lungmetrajul, deși găselnița horror din spatele lui e bună și destul de bîntuitoare. Rămîn, însă, un fan al scurt-metrajelor lui.