L’Apollonide sau Intoleranță la iubire

În afara porților caselor de toleranță, la Belle Epoque este poate cea mai feminină perioadă din istoria lumii. Femeile se purtau pudic, lăsînd să iasă la vedere, din armura de corsaje, doar o mică bucată de piept durduliu și leșinau fals doar la gîndul că cineva le-ar putea fora o sărutare. Dar acolo, în Apollonide, damele erau departe de imaginea purității. Elegante, în rochii cu trenă care ascundeau cele mai fine și deocheate desuuri, coborau lasciv treptele bordelului de lux pentru a se întîlni în fiecare seară cu bărbați necunoscuți sau amanți fideli.

Prostituatele, proprietatea unei madam trecută, cu doi copii, joacă pentru bărbații infideli rol de preot. Doar lor le pot spune cu glas tare cele mai ascunse păcate, iar atunci cînd îi destul de bine, împărtășesc și ele cîteva vorbe de alcov, despre visele erotice pe care aceștia le pricinuiesc. Iar apropierea dintre aceste două specii atît de diferite trage după sine ceva monstruos: obsesii, fetișuri bolnave, gonoree și nebunie. Și o foarte mică fărîmă de iubire.

Regizorul Bertrand Bonello prezintă toate aceste fapte clade într-un fel nemaiîntîlnit (de mine) în ceea ce privește tratarea acestui subiect. Dacă pînă acum aveam de-a face cu matroane abuzive, aici vom vedea o femeie care își dorește să supraviețuiască singură vremurilor grele, o damă care ține la fetele ei, care le protejează și suferă pentru ele, de la distanță. Singurele momente în care devine dură este atunci cînd ăși simte afacerea amenințată și cînd vede că prostituatele decad ca femei, prin droguri și dragoste. Superb și deloc siropos este prezentată speranța fetelor. Că își vor plăti datoriile, că vor pleca, deși nu știu încotro să o ia, că se vor mărita, că nu vor mai face dragoste niciodată și că bărbații cărora se dăruiesc cel mai des simt mai mult decît plăcere fizică atunci cînd sunt cu ele. Iar distrugerea acestei speranțe este ilustrată în imaginea Madeleinei, o femeie cu o frumusețe orientală, care stăpînește arta amorului și a vorbelor, puternică și dorită de toți bărbații. Se dezbracă de toate straturile sinelui în fața unui bărbat cu privire de șoim, care o vînează de fiecare dată cînd o vede, care pare atașat într-un mod bolnăvicios de ea. Și cînd se așteaptă mai puțin, bărbatul îi ucide zîmbetul.

Pe scurt, L’Apollonide (Souvenirs de la maison close) este un film ca un tablou frumos de pe care încep să se scurgă vopselele. Despre istoria unor femei care au învățat să iubească pasager și să renască în fiecare seară, despre dorințele murdare care prind chip și despre urmele pe care le lasă acestea în suflet.

Name: L’Apollonide (Souvenirs de la maison close)
Director: Bertrand Bonello
Year: 2011
Actors: Hafsia Herzi, Céline Sallette, Jasmine Trinca
Awards

3 thoughts on “L’Apollonide sau Intoleranță la iubire

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s