The Godfather sau Cosa Nostra

Mereu mi-a plăcut să împart filmele mele preferate în două epoci: înaine și după (descoperirea lui) Pasolini. Pe scurt, odată deschisă cutia Pandorei, cu Porcile, nu am mai gustat la fel filmele care nu aveau un iz de macabru, o conduită bizară și un parcurs neaștepat. Cu toate acestea, există cîteva filme “ușoare”, și aici mă refer la cele care nu te fac să întorci privirea de la ecran, să ridici curios din sprînceană și să te gîndești că regizorul este chiar un om bolnav, pe care le gust și acum cu multă plăcere. Iar prin fruntea lor stă un mare film, poate primul meu contact cu cinematografia serioasă: The Godfather.

O trilogie care se putea continua la nesfîrșit, un film despre tradiții, familie, ratare și mafie. Și multe alte lucruri, pe planuri mai joase și mai puțin sonore. Iar unul dintre acestea, care poate trece cu ușurință neobservat este cel în care vedem portretizată loialitatea, în sinistra imagine a lui Luca Brasi. Un servitor loial, dar de temut (îmi aduc aminte din carte un pasaj în care scria clar că Don Corleone evita să îl întîlnească pe acest Brasi pentru că îi inspira teamă), pe care îl putem privi prima dată ca pe un om nebun, care stă și vorbește singur, încruntat. În realitate, el doar repetă urarile de bine pe care a venit să i ofere Nașului cu ocazia nunții fiice lui. Deși oferă un tablou foarte interesant, loialitatea lipsește din cel de-al doilea film, unde îl avem pe Michael, fiul lui Don Corleone, abandonat de gărzile lui, își va pierde încrederea în oamenii care îl înconjoară. Abia în ultimul fim al trilogiei vom vedea o încercare a aceluiași personaj de a face pace cu temerile lui și de a accepta din nou pe cineva aproape de el, căruia îi va încredința afacerile obscure.

Mai mult decît o poveste complexă, această trilogie abundă de scene, de ce nu, bine întipărite în memoria colectivă: acea replică, “o ofertă pe care nu o vei putea refuza”, sau momentul tensionat în care Corleone este împușcat, scăpînd pe jos o pungă cu portocale (o imagine hipnotizantă), începutul și finalul războiului dintre cele două clanuri și scena dură de răzbunare din ultimul film. Dar scena, poate cea mai profundă, rămîne (pentru mine) aceea în care, Fredo, fratele lui Michael, este ucis, în timp ce spune o rugăciune, pe o barcă, în larg. Un episod marcant, care oferă o altă alură ideii de răzbunare, așezat în așa fel încît aproape că înțelegem fraticidul, în contextul mafiei și al trădării în acest organism sacru.

Cu toate acestea, cu adevărat memorabile sînt personajele din acest film. Toate. Este imposibil să treci cu vederea unul (eu personal nu pot găsi un personaj mai simpatic în tot filmul decît moșneagul dansator din primul film), pentru că fiecare are un rol în acest parcurs cu final tragic, fiecare lasă o amprentă asupra acțiunii și este o piesă de nelipsit dintr-un puzzle plin de acțiune și dramă.

Name: The Godfather I, II, III
Director: Francis Ford Coppola
Year: 1972/1974/1990
Actors: Marlon Brando, Al Pacino, Diane Keaton, Andy Garcia, Sofia Coppola
Novel: Mario Puzo
40 things you did not know about The Godfather

14 thoughts on “The Godfather sau Cosa Nostra

  1. ce surpriza placuta mi-ai facut cu recenzia asta… de foarte putin ori mi s-a intamplat sa iubesc un filmul la fel de mult ca si cartea, poate chiar mai mult. este unul dintre filmele mele preferate

  2. 🙂 da … o surpriza placuta. Nu stiu de ce, mie mi s-a parut buna partea a treia. Cumva ca o continuare fireasca a unei povesti, intr-o lume care nu ii mai este pa masura. Sigur, mafiotii nu seamana cu Scarface, dar parca sarmul lui Andy Garcia nu le strica .

    si in legatura cu ce scriai la inceput, cu impartirea pe doua epoci, exact asa mi s-a intamplat si mie cu dramele. Inainte si dupa ” The Fountain” a lui Aronofsky..

    1. Da, pica tare bine Garcia acolo. Hm… The Fountain. Mi-a placut foarte mult ideea. Am o teorie legata de acest film :)) Nu ti se pare ca in The Tree of Life se regasesc multe elemente din The Fountain?

      1. Da, similaritati sunt, de la editarea secventelor, impletirea macro si micro cosmosului, personajul principal si drama lui… dar parca tot “The Fountain” e mai cu mot. Nu stiu, poate ca a fost mai inventiv in poveste, poate ca a fost vreun mesaj subliminal pe undeva :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s