Stealing Beauty sau Momeala

O fată frumoasă. Un grup de bărbați. O regiune italiană în toată splendoarea ei. Deși nu este cel mai aclamat film al lui Bernardo Bertolucci, primind multe critici pentru ritmul lui lent, pot spune că acesta este o adevărată analiză a peisajului și spațiului, o abordare de la distanță, concentrată pe nici un personaj, ci doar pe stările care plutesc în aer.

Lucy este în căutarea unor adevăruri, de cînd mama ei s-a sinucis. Așa că pleacă în Toscana pentru a afla cine este tatăl ei și pentru a deveni muza unui sculptor și pentru a se reîntîlni cu o iubire din copilărie. Și atît. Stealing Beauty are atît de puțină acțiune concretă încît poate fi rezumat într-o singură frază. Pentru a descrie modul sublim în care regizorul portretizează stările pe care le stîrnește venirea acestei domnișoare în sătucul italian este nevoie de ceva mai mult. Vom vedea cum ies la suprafață toate secretele familiei și ale prietenilor ei, la simpla ei înfățișare. E de ajuns să se plimbe într-o rochie obișnuită, deloc aranjată și cu mintea aiurea pentru a da peste cap toate acțiunile întreprinse de bărbații din jurul ei. Va fi curtată de un soț care în mod normal este fidel, își va face un admirator care a cunoscut-o bine pe mama ei și care o imploră să împartă cu el o țigară cu marijuana, va cuceri un avocat, un negustor de artă și pe Niccolo, băiatul cu care s-a sărutat în urmă cu patru ani și pe care îl iubește. Pe lîngă atmosfera încordată care se strînge în jurul ei, Lucy pare că trăiește într-o lume a ei, cu lacrimi vărsate la nervi, gesturi copilărești, gelozie, erotism și detașare. În vremurile fierbinți ale Toscanei, prin cîmpurile cu flori și păpădii, Lucy se joacă precum un copil, fără să aibă habar, cu sufletele și minților tuturor bărbaților care o nu o scapă din ochi. Relația pe care și-o dorește cel mai mult, însă, se va dovedi cel mai greu de obținut.

Pe scurt, Stealing Beauty este un film care gîdilă toate simțurile privitorului, pe cel vizual cu peisajele infinite ale regiunii italiene, pe cel olfactiv cu sutele de flori colorate, pe cel gustativ cu vinurile și mîncărurile pe care le servesc personajele, pe cel auditiv cu muzica pe care o ascultăm împreună cu Lucy și pe cel tactil cu apropierea indiscretă a camerei de trupul fetei. Un tablou imens care prinde întreaga savoare a adolescenței, a iubirii și a Toscanei.

Name: Stealing Beauty (Io ballo da sola)
Director: Bernardo Bertolucci
Year: 1996
Actors: Jeremy Irons, Liv Tyler

6 thoughts on “Stealing Beauty sau Momeala

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s