Nimeni nu putea să regizeze mai bine Pianista lui Elfriede Jelinek. Nimeni altul decît Michael Haneke. O carte dureroasă, profundă, în care mai bine nu te-ai regăsi și un film pe măsură. Povestea este a unei profesoare de pian, trecută bine de 30 de ani, o femeie care ascunde monștri sub aparențe. O vom vedea la început normală, cu o ușoară urmă de frustrare, că nu este mai mult decît un instrument, prin care alții ajung să exceleze. Vom aluneca încet în lumea ei ascunsă, unde vom descoperi că în spatele ei stă mereu o altă femeie, mama ei, la pîndă, așteptînd ca fiica să facă o greșeală. Îndeletnicirea cea mai de preț a mamei este să mustre, să desființeze, să critice și să rănească. Asta a făcut în toții anii în care a avut-o pe Erika aproape, mutilînd-o în fiecare zi cu teama de a nu o pierde în favoarea unui bărbat. De aceea, femeia se ferește de iubiri, dar suferă de multe alte deviații care suplinesc dragostea. Iar cînd în viața ei va apărea Walter, un elev pasionat și pasional, Erika va dori să cunoască o altă dimensiune, complet interzisă pînă atunci. Va încerca, se va comporta copilărește și va suferi. Mama va fi acolo să o sprijine și cînd nu va fi nevoie.
La Pianiste este o figură feminină deviantă, care ascunde sentimente nobile, incapabilă de exprimare a lor și brutală cu propria persoană. Pe scurt, un film care transmite fiori pe șina spinării. Și o carte de două ori mai bună.
Name: La Pianiste
Director: Michael Haneke
Year: 2001
Actors: Isabelle Huppert, Annie Girardot, Benoît Magimel
Awards: Cannes Film Festival – Grand Prix, Best Actor, Best Actress; César Awards – Best Supporting Actress, European Film Academy – Best European Actress
Novel: Die Klavierspielerin, Elfriede Jelinek (Nobel Prize in Literature in 2004)
am citit cartea, dar nu stiu cum am scapat din vedere filmul. o sa-l vad neaparat
Trebuie! Desigur nu se poate compara cu cartea, dar vei vedea ca Haneke incearca sa surprinda cate ceva si din modul in care este scris romanul, acea ironie batjocoritoare si eu zic ca i-a reusit. Vizionare placuta!
În podul unui vechi cinematograf doi şoareci locuiau şi rodeau rolele cu fileme. Într-o zi un şoarece tocmai terminase de mâncat un film şi fuma în tihnă o ţigară lângă colegul său ce se înfrupta cu saţ din film. La un momendat, printre fumurile de ţigară îl întreabă:
– Îţi place filmul?
– Da, e bun. Dar mai mult mi-a plăcut cartea!
Si celalalt soarece il aproba cu un zambet larg si mai lua cu pofta o gura din rola de film.
Eu sunt obsedata de Haneke. Nu exista cineva care putea sa pune cartea astea pe celuloid.
Cunosc aceasta obsesie🙂 si totusi… nu ma incanta chiar toate filmele lui. E o carte greu de ecranizat, superba, de altfel.