Angela’s Ashes sau Se cere un sacrificiu

Un film emoționant despre copilăria nefericită a unui băiat și parcursul trist al familiei sale. În Irlanda o femeie încearcă să trăiască din puținul pe care îl are și pe care îl împarte cu cei patru copii. În timp ce soțul ei vine mai mereu beat acasă, fără o mare parte din leafa și așa insuficientă, Angela se uită neîncetat la cenușa din șemineu (unii spun că de aici vine și titlul cărții și al filmului) și fumează aprig, nervoasă, îngropîndu-și pe rînd copiii care mor bolnavi. Pentru Frank, însă, realitatea stă altfel. Cît este copil se simte protejat de mama lui și adorat de tatăl alcoolic, și primește o educație corectă și frumoasă din partea Angelei, care se refugiază în fiul său, păstrînd aparențele în fața lui. Mai greu să se ascundă îi va fi atunci cînd Malachy pleacă din țară să lucreze iar ea va rămîne să aștepte la nesfîrșit banii pe care a promis că îi va trimite. Pentru a putea supraviețui își va trăda copilul și orgoliul.

Angela’s Ashes prezintă o realitate înduioșătoare, fără a crea situații aberante și scene menite să smulgă lacrimi. Și reușește acest lucru, în primul rînd, prin superbele roluri pe care le fac în special Emily Watson (Angela), pe care am văzut-o și în Breaking the Waves și Robert Carlyle (Malachy). În mijlocul acțiunii (memoriile lui Frank McCourt, cîștigător al premiului Pulitzer) stă o relație bolnăvicioasă, de dependență și de neînțeles aproape, care o fixează pe Angela într-un spațiu din care crede că nu poate scăpa. Ea va rămîne fidelă chiar și atunci cînd soțul o va părăsi, așteptînd ca el să se întoarcă. Excelent acest personaj, care aparent poate fi vinovat de toată situația: o femeie loială, încercată, care pune totul în slujba bărbaților care o înconjoară, dedicată întru totul familiei, fragilă în interior, dărîmată și reconstruită, care insuflă viață în Frank, fără a trăi nimic din a ei. Frank renaște din cenușa mamei lui, trăiește din sacrificiul Angelei, prin ea, după regulile ei, pe care atunci cînd le încalcă se simte vinovat și ajunge să îi ceară scuze în genunchi. În fond, în ciuda greutăților, Frank este un băiat normal, care va deveni un adolescent responsabil, cu simț acut de răspundere și o conștiință mereu curată.

Un alt plus al acestui film (de fapt mai toate plusurile sunt ale cărții, ecranizarea, care fiind o transpunere foarte reușită pe o muzică la fel de bună a momentelor cheie din biografie) este spațiul. Un mediu infect, noroios, o suburbie săracă a unui oraș din Irlanda, un loc în care singurul care prosperă este Frank. Aici va găsi forța să își îndeplinească visurile, să se desprindă de modelul pe care i l-a oferit tatăl său și să se metamorfozeze în oglindirea Angelei.

Name: Angela’s Ashes
Director: Alan Parker
Year: 1999
Actors: Emily Watson, Robert Carlyle, Joe Breen
Award: Grammy – Best Instrumental Composition
Novel: Angela’s Ashes, Frank McCourt – Pulitzer Prize

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s