Central do Brasil sau Pînă la capătul lumii

Recunosc că nu am acordat foarte mare importanță amenințărilor cu moartea torrentelor, pentru că mi-am zis în sinea mea că mereu va exista o cale de a găsi, multiplica, lansa șamd. filmele pe care le dorim. Astăzi, însă, mi-a dat cineva o temă de gîndire: ce film aș vrea să văd astăzi, știind că de mîine nu voi mai putea găsi nici unul, nicăieri, dacă ar dispărea toate de pe fața pămîntului? Iar după o jumătate de oră în care eu am spus că este o idioțenie, că așa ceva nu se va întîmpla niciodată, că nu pot spune un singur titlu, am căzut pe gînduri încercînd să caut prin memorie un film pe care l-am ignorat fără motiv, peste care am sărit de multe ori din neatenție, pe care am zis că vreau să-l văd și nu am mai apucat. Desigur, constrînsă de interlocutorul meu, am redus lista la 5 filme, apoi la 3 și cu greu, la un singur titlu: Central do Brasil.

Nu aș putea spune cu exactitate de ce l-am ocolit, poate pentru că nu m-a inspirat titlul, poate că l-am confundat cu un altul și am crezut că l-am văzut sau pur și simplu nu am avut chef de el. Așadar, astăzi, am stat cuminte mai bine de 100 de minute și am savurat acest film superb, despre o femeie care credea că poate trăi fără nimeni. Central do Brasil o prezintă pe Isadora (Fernanda Montenegro – o actriță extraordinară pe care am văzut-o și în Casa de Areia), o fostă profesoară care scrie scrisori în locul analfabeților din gara Rio de Janeiro. Dora își urăște clienții și îi batjocorește pe ascuns, citind scrisorile pe care aceștia le dictează împreună cu Irene, vecina sa. Disprețul său o va face să salveze un băiat, conducîndu-l pe drumul către capătul pămîntului.

Frumusețea și esența poveștii stau în jocul perfect pe care îl face această actriță, în aroganța și duritatea personajului său, care poartă un substrat aproape invizibil: suferă de singurătate. Scena sau grupul de scene care trădează această lautră ascunsă a femeii este lungul drum pe care îl parcurge împreună cu băiatul, Josué, în camionul unui bărbat cărui i se face milă de ei și care îi abandonează atunci cînd Dora îi mărturisește că începe să îl placă. Pe lîngă acest moment minunant și emoționant, filmul dezvăluie treptat multe alte fețe ale Dorei, ilustrînd-o ca fiind departe de perfecțiune, încercînd să își îndrepte unele păcate prin ajutprul pe care i-l dă lui Josué. În fundalul acestui drum inițiatic, vedem o poveste de dragoste între doi oameni care au luat decizii greșite, care se caută în toată Brazilia, neștiind decît că îi leagă un copil care vrea să își vadă familia reunită. Pe un alt plan, vom descoperi o mică parte din tradițiile braziliene, din traiul sărac al acetui popor și emoția unui început.

Name: Central do Brasil
Director: Walter Salles
Year: 1998
Actors: Fernanda Montenegro, Vinícius de Oliveira, Marília Pêra
Awards: Berlin Film Festival Golden Bear Award for Best Film and Silver Bear Award for Best Actress (Montenegro), 1998; Golden Globe Award for Best Foreign Film, 1998; U.S. National Board of Review Award for Best Foreign Film, 1998; Sundance Film Festival Cinema 100 Script Award, 1998; Academy Award nominations for Best Foreign Film and Best Actress, 1998.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s