La teta asustada sau Legenda cîntecului de jale

Un film dedicat spaimei. O spaimă născută din superstiții. Superstiții care nu mor în război. La teta asustada urmărește o legendă, care a apărut într-o perioadă de teroare a statului sud-american, în anii ’80, unde se purta un război între revoluționarii comuniști (Sendero Luminoso) și forțele militare armate peruane. Regizoarea (Claudia Llosa, nepoata scriitorului Mario Varga Llosa) plasează acțiunea după aceste conflicte și prezintă la o scară mică, urmările teorii – o fată, Fausta, a moștenit de la mama sa o “boală”, o frică permanentă de care nu poate scăpa. Legenda spune că “boala” se transmitea la nașterea fetelor, prin laptele matern, atunci cînd mama era violată de revoluționari. Astfel, copilul era condamnat la aceeași soartă tragică.

Filmul debutează în forță, cu o secvență care explică teama copilei. La mai bine de zece ani de la terminarea războiului cu gruparea teroristă, mama Faustei se află pe patul de moarte și cîntă o melodie cu care își jeleau soarta femeile peruane. Cadrele se succed rapid la început și ajungem să o cunoaștem pe fată, care trăiește simplu, este menajeră și fuge de toată lumea în spaima sa. Fausta fuge, de fapt de interacțiunea cu orice bărbat, încercînd să se ascundă cît de bine de un viol, pînă în momentul în care o serie de întîmplări o vor face să-și dorească să trăiască fără să simtă frica. De la jumătate, filmul La teta asustada se transformă într-un carusel de imagini, în care Fausta se zbate să devină normală.

Dar pe lîngă scenariu și explozia de culori, tipică peruanilor, acest film rămîne întipărît și pe timpan, cu muzica lui tristă și vocea superbă a actriței principale, Magaly Solier. Cîntecele au rolul de a elucida misterul legendei, pe care privitorul trebuie să le adune ca pe un puzzle pe parcursul întregului film, de la început pînă la final, pentru a obține un tot.

Nume: La teta asustada (The Milk of Sorrow)
Regie: Claudia Llosa
An: 2009
Actori: Magaly Solier

3 thoughts on “La teta asustada sau Legenda cîntecului de jale

  1. Din pricina temei pe care o abordează, n-aş vrea să lansez aprecieri în privinţa acestui film, nici că-i bun, nici că-i rău, ci că trebuie văzut. Dezamăgit însă de traducere, atît cea din engleză (The milk of sorrow), cît şi cea din română (Sînul otrăvit).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s