Cea de-a doua faţă a scîrbei

Mă încearcă de la o vreme o lehamite existenţială. I-am zis în fel şi chip: plictiseală, boală, frustrare şi tot aşa. O pun în cîrca unor lucruri neînsemnate şi mă debarasez de ea cît pot. Pînă are grijă cîte cineva să-mi amintească. De fapt, nici nu mai ţin minte de la ce-a pornit lehămesirea asta. Tot mai multă lume-mi zice că e astenie. Lehamitea mea e însoţită de o nostalgie idioată şi mă mir pe zi ce trece de dorul ăsta inexplicabil. Se întinde de la vremuri din liceu pînă la oameni pe care i-am văzut o singură dată. Oare ce s-o fi ales de ei? De fapt, nu-mi pasă. Să-şi vadă de vieţile lor. Mi-e frică nu cumva să-mi spună că o duc foarte bine şi că nu au nimic de reproşat. N-am chef nici să depăn amintiri din liceu, pe care cred că nu le mai ştiu atît de bine. Să le spun de starea mea de lehamite, nu ar înţelege ce m-a apucat. M-ar lua la rost şi mi-ar înşira zeci de motive. Că trebuie să fiu bucuroasă că fac ceea ce fac, că am ajuns bine, că altora le este mai rău. Zilele astea de lehamite se transformă într-un fel de egoism ciudat mie. Nu îmi pasă ce face cutare sau cutare, că tot la fel îmi e. Mă tot plîng şi mă vait dar mîinile tot în sîn le ţin. N-am ce-i face şi cu asta basta. Poate trece aşa de la sine sau poate se rezolvă într-un fel. Cel mai probabil, însă, am să-i dau alt nume şi am să o iau ca atare. Cred că de mîine am să-i spun simplu, hău.

2 thoughts on “Cea de-a doua faţă a scîrbei

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s