Fetişul unei larve

Afecţiunea pe care le le-o purtăm unora este nejustificată. Oricît de mult am încerca să găsim motivul pentru care ne zbatem ca acei oameni să se uite măcar odată odată la noi cu alţi ochi, ajungem doar să ne încurcăm în negaţii. Jurăm că noi nu simţim nimic, că nu ne atinge nici un cuvînt pe care ni-l adresează. Dar începem să rumegăm nopţile gîndindu-ne „oare ce-a vrut să zică?”. În ochii acelora sîntem larve minuscule şi, aparent, la începutul relaţiei de subjugare, nu ne pasă. Mai apoi, dăm încet din coate ca să ocupăm un loc la aceeaşi masă cu ei, cît mai îndepărtat, să nu ne observe. Încă negăm afecţiunea, zicîndu-ne că nu merită. Dar cînd ne dezbrăcăm de propriile minciuni constatăm stupefiaţi că acei oameni ne-au înghiţit. Dorinţa se transformă în obsesie. O ascundem de ochii cerlorlalţi strigînd în gura mare că urîm oamenii cu care stăm sub acelaşi fum de ţigară. Dar ne trădează tocmai ţipătul de apărare. Vrem să devenim cel puţin gîndaci în faţa obsesiilor noastre, şi dorinţa ni se împlineşte. Numai că aceia ştiu că pe gîndaci trebuie să-i calci cît mai apăsat, pînă ce sîngerează în cuvinte şi gesturi. Şi cînd vor să ne ucidă de tot ne afişează o faţă pe care nu am văzut-o: indiferenţa. Nopţile se transformă iar în şedinţe de automorală, ca să ajungem la o singură concluzie: sîntem prea mici ca să respirăm acelaşi aer. Vina ne-o luăm orbeşte asupra noastră: nu sîntem destul de buni şi pentru asta trebuie să ne jertfim pînă la epuizare. Obsesia ne-o ţinem din ce în ce mai greu sub papuc. Nici măcar nu observăm cînd în faţa lor ne transformăm în nişte gîndaci mai vrednici, pe care nu mai vor să calce. Cuvintele lor de aprecere, îmbrăcate în dojană, le luăm ca atare, fără să prindem nici un subînţeles. Vrem să ni se spună în faţă că afecţiunea noastră este remarcată şi apreciată. Dar pentru cei care sîntem prea mici efortul de a ne recunoaşte meritele în faţă este prea mult. Trebuie să ne deschidă alţii ochii, să ne spună că acei oameni ne poartă un soi ciudat de afecţiune. Atunci noi putem spune doar că „ţi se pare”. Lupta să intrăm pe sub pielea groasă se transformă în abandon. Nu ne mai dorim decît să se uite din cînd în cînd la noi. În mintea noastră obsesia ne face să credem că larvele nu se mai pot preface nici măcar în gîndaci. Simţim că afecţiunea pe care le-o purtăm este doar un surplus, pe care îl joacă pe degete trîntindu-l de pămînt atunci cînd greşim în faţa lor. Ajungem să batem în retragere tocmai cînd ar trebui să ne luăm avînt, să devenim noi obsesiile lor, pe care să le tratăm, ulterior, cu indiferenţă.

3 thoughts on “Fetişul unei larve

  1. Justificarea n-o s-o gasesti decat in natura egocentrista a firii umane. Genul asta de senzatii, de sentimente, de ganduri, de haos se afla intrinsec in fiecare fiinta cerebrala, chiar daca pare paradoxal sa vorbesti de cerebralitate cand faci asocieri cu nevertebrate ie. larve s.a.m.d. Suntem toti larve ca nivel de evolutie al cunoscutului, si cand vine vorba de gnoseologic, nu o sa trecem niciodata de stadiul asta. Sentimente, fetisuri, obsesii, totul e un fel de cunoastere sau autocunoastere, din care suntem ub stare sa invatam ceva sau nu. Tipul asta de larva are o tendinta de a evolua in pasare. Incearca sa-si ia zborul, cade, apoi functie de individ, ramane sa zaca in mocirla in care a cazut sau se ridica sa zboare iar doar pentru a ateriza intr-o noua groapa cu noroi. Evolutia se face mai mult sau mai putin, pentru ca ramanem, inevitabil mutanti, celule adunate dintr-un haos de specii si regnuri, atat de divers si complex alcatuite si totusi dezolant de identici.
    Da, ai reusit sa descrii in randurile de mai sus o multime intreaga de “larve”. Intre care sunt si eu.

  2. Ideea este ca trebuie sa fii tu acea “mama” … sa fii tu cea care da nastere la… TOT ceea ce vrei. Mi-am dat seama de-a lungul timpului ca daca nu faci tu TOT nu vei obtine nimic. Esti singura in permanenta. Fie ca ai prieteni langa tine…fie ca ai alte suporturi. Sa nu tinzi niciodata spre absolut. Sa VREI doar cat iti poti permite!😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s